Primul meu zbor-un vis devenit reallitate.

Azi am avut primul zbor. M-am trezit la ora 3, pe cand luna de abia se facea comoda, m-am pregatit o ora, parul coc si camasa calcata la dunga. La 4 a venit Wizz bus-ul sa ma ia de acasa, la 5 trebuia sa imi fac check-in’ul la birou, iar la 6 aveam decolarea.

Aeroportul m-a intampinat in prima mea zi ca stewardesa, cu un soare rosu, mormaind printre avioanele aliniate pe pista. Pana si pentru el era mult prea devreme. Mai apoi a urmat defilarea.  Sa treci imbracata in uniforma, alaturi de crew si de piloti, printr-un aeroport e cu adevarat o senzatie pentru care merita sa tragi de tine cele 5 saptamani de cursuri. Imi amintesc cum ma uitam eu dupa echipajele de zbor si cat de tare le admiram. Acum eram unul dintre ei. Parca eram ceasul desteptator al pasagerilor care isi asteptau legaturile, dar de data aceasta un ceas cu care iti face placere sa te trezesti.

Am intalnit multi oameni faini, un crew dornic sa imi ofere din experienta lor si pasageri ce au iesit din avion multumindu-ne. Poate peste ani aceste lucruri vor parea normale, dar astazi, ele si-au pus amprenta pe mine si pe noua mea viata. La decolare si aterizare am stat in cockpit, stii, acolo unde sunt muuulte butoane si 2 piloti. Sa vezi botul avionului cum intra in nori, in locul unde lumea pare sa se termine, e ca si cand ai fi in paradis, doar ca esti inca viu. M-am simtit un Dumnezeu mai mic, calcand parca pe norii ce ii lasam in urma si imi era imposibil sa imi sterg zambetul tamp de pe fata.

Am zburat pana in Bruxelles. Nu am mers pana acolo sa vizitez, ci doar sa simt ca e inca o data dimineata, in aceeasi zi, dar intr-un alt loc. Dupa ce toti pasagerii au parasit avionul, am luat o gura de aer de pe modestul aeroport, apoi ne-am intors la treaba, caci in numai 6 minute urma sa incepem din nou imbarcarea pentru o noua cursa.

Ajunsa inapoi la Otopeni, le-am multumit colegilor pentru o minunata prima experienta ca si cabin crew, apoi m-am intors acasa, unde, mi-am luat o clipa sa cinstesc un pahar de vin, cu si pentru mine. Pentru ca astazi, dragii mei, astazi, un vis a devenit realitate.

 

 

Ps: De acum inainte, cand te uiti pe cer si vezi avioane roz, aminteste-ti ca orice este posibil, trebuie doar sa iti doresti indeajuns de tare.

Informaţie bombă

Deții o informație-bombă despre un cunoscut politician. Înainte de publicarea acesteia, primești un telefon prin care ți se propune să vinzi informația pentru 10.000 de dolari. Povestește ce se întâmplă mai departe.

–      Da domnule, batem palma. Vă aştept în 20 de minute lângă florăria de la Universitate. Vă voi spune toate detaliile despre Domnul Marinescu când ne întâlnim.

Pun telefonul înapoi în furcă şi mă întind pe pat. Mă întorc de pe o parte pe alta. Perna nu îmi stă comod sub cap, iar pătura este răsfirată. Zoro, câinele meu lup, începe să latre şi să tragă cu dinţii de mâneca mea. Altădată făcea asta când avea chef de joacă, acum însă, când mă ridic în fund, îl văd şezând în faţa mea pe covor, fără să dea din coadă, cu ochii mici şi încruntaţi, trântindu-şi laba grea pe piciorul meu în semn de protest.

– Ce ? Vorbim aici despre 10.000 de dolari ! , încerc a mă scuza.

Mă ridic şi mă îndrept spre uşa de la intrare. Târâitul papucilor de casă este singurul zgomot din încăpere. Mă încalţ degrabă, smulg cheile din suportul de pe uşă şi alerg către staţia de metrou.  Nu mai am timp să îmi cumpăr bilet, aşa că merg două staţii ţiându-mă de bara de sprijin de lângă uşă, ca în cazul în care vine controlul să pot să ies repede.

Când ajung la florărie, zăresc un om înalt, la vreo 30 de ani, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni maro şi cu geaca de piele închisă până sus, al cărui braţ stâng susţinea un ghiozdan de şcoală ce nu se potrivea deloc cu tinuta lui. În pofida vârstei, la marginea ochilor săi negri s-au strâns câteva riduri ca şi când acesta şi-a petrecut jumătate din viaţă râzând copios.

–      Tu trebuie să fii Irina ! Deschide el conversaţia pe un ton calm, cu un zâmbet ce-i accentua ridirile şi cu o atitudine ca şi când urma să îmi dea o gumă de mestecat, nu 10.000 de dolari.

–      Dd..ddaa.. Bâlbâii eu în semn de răspuns.

–      Îmi pare bine să te cunosc. Aceştia sunt banii tăi. Îi poţi număra dacă vrei, însă nu te-aş sfătui să faci asta aici, va părea suspect. Eventual putem să ne oprim la o cafea într-un loc mai retras,  unde să-mi spui tot ce ştii.

Vorbea ca şi când ceea ce făcea era la ordinea zilei. Fără modificări ale intonaţiei şi gesticulând uşor cu mâinile. Îmi întinde ghiozdanul şi astfel i se ridică geaca, lăsând să se vadă un pistol înfipt în pantaloni. Iau ghiozdanul, mă aşez ciuci şi-l deschid lent , uitându-mă când la el, când la fermoar. Îşi depărtează picioarele şi, încrucişându-şi braţele la piept, trage o gură mare de aer şi ridică doi cm din bărbie în semn de întrebare. Îmi mut privirea de la el la ghiozdan, apoi, ridicându-mă, îl sprijin pe un genunchi şi îl închid la loc. Îi spun tot ceea ce vrea să afle despre Domnul Marinescu, apoi ne despărţim. El coboară în gura de metrou, în timp ce eu mă urc în primul taxi care îmi iasă în cale.

Când ajung acasă, zăvorăsc uşa şi mă lipesc cu spatele de ea. E rece şi bine. Îndoindu-mi genunchii, mă scurg uşor către podea şi îmi sprijin tâmpla în podul pamelor. Zoro se preface că nu mă aude şi se îndreaptă către vasulu lui cu apă, lingând ultimele picături şi înghiţind zgomotos. Dau drumul la apa caldă în vană şi mă aşez pe pat. Acum nu mă mai deranjează nici perna, nici pătura. Până şi Zoro îmi dă pace. Mă fac comodă şi adorm în mai puţin de cinci minute.

Dimineaţă, când m-am trezit, casa era întoarsă cu susu-n jos. Paharele de pe masă acum zăceau sparte pe podea, paginile cărţii pe care o citeam erau rupte şi împrăştiate în pat, la capul meu găsesc un papuc de casă ros, iar când dau să mă ridic, calc în pâmântul de flori răsturnat. Colac peste pupăză, începe să sune şi telefonul. Mă îndrept buimacă spre el,împiedicăndu-mă de o pereche de pantaloni.  Ridic receptorul, împing cu mâna toate hîrtiile ce zăceau acolo, îmi pun capul pe masă şi spun :

-Alo ?!? Da ?!  Cine-i ?

– Bună ziua, Marinescu sunt !

Înainte să spun ceva, deschid mai bine ochii şi văd prin uşa întredeschisă de la baie ghiozdanul cu bani plutind în apa pe care am uitat să o opresc aseară şi pe marele Zoro, alături, cum sfâşia cu dinţii un prosop.

-Am sunat să vă mulţumesc că mi-aţi păstrat secretul. Soţia mea cu siguranţă va aprecia. Sunt sigur că nu aţi accepta bani drept mulţumire, de altfel, dacă aţi fi fost interesată de aceste lucruri materiale, cu siguranţă mi-aţi fi vândut secretul adversarului meu politic. Mă bucur să văd că mai există astfel de persoane.

– Da..da ! , dar nu apuc să mai spun nimic, căci Zoro trage de cablul telefonului, smulgându-mi-l din mână, iar apoi îl azvârle pe podea, întrerupând apelul.

-Câine prost !

Liceu…

-Mai ştii?
-Ce?
-Era nu de mult, pe când eram doar nişte boboci naivi, proaspeţi intraţi în viaţa de liceu..
-Da..Ce proşti eram pe-atunci.  Urmăream cu privirea fiecare domnişoară ce trecea pe lângă noi, care avea haine mai sclipicioase decât eram obişnuiţi.
– Pe când pantofii cu toc ni se păreau un etalon al eleganţei, uneori chiar a maturităţii.
– Le invidiam pe toate…şi asta pentru simplu fapt că, undeva în adâncul meu, le admiram şi tânjeam să fiu ca ele.
– Cei mari aveau lumea lor…cum vedeam în filmele americane, ei conduceau şi lumea noastră, a bobocilor.
– Maşini scumpe, petreceri cu alcool, tocuri, bani.. un stil de viaţă superficial..şi totuşi..cum îi mai priveam pe-atunci…
– Acum e rândul nostru. Noi suntem cei mai mari, unii dintre noi au masini, alţii se îmbracă cu haine scumpe, nu-i petrecere fără noi, avem grupul nostru „popular” pe care cel mai probabil, cei mici îl invidiază..dar odată ajunşi aici, nu mai pare a fi o senzaţie atât de grozavă.
– Poate ne-am maturizat.
– Asta cu siguranţă. E cert că nu mai suntem mucoşii de altădată care râdeau cănd vedeau un absorbant. Era inevitabil. Am cunoscut oameni noi, am trecut prin atâtea şi atâtea:  suferinţe, stres, momente de fericire, unii chiar şi prin experienţa primei iubiri.
– Poate că acum ne-am definit în mare parte personalitatea… Ne va fi dor..Atât de dor.
-Da, suntem nişte fraieri.  Cănd eram boboci eram prea ocupaţi cu dramele adolescentine şi cu tânjitul după viaţa de clasa a XII-a. Acum, cănd am ajuns în vărf, în loc să ne bucurăm  de tot ce avem şi să savurăm la intensitate maximă fiecare moment, tănjim după viaţa de student. Să plecăm de aici e tot ce ne dorim…Probabil din cauza stresului…Cu toţii vrem să ne vedem intraţi şi să ştim că putem răsufla liniştiţi.
– Păcat… anul acesta are atâtea părţi bune, dar se pare că noi avem ochi doar pentru altceva.
– Nu-i nimic, căci peste ani şi ani, când ne vom uita înapoi, ne vom aminti doar lucrurile plăcute(desigur, asta dacă nu eşti un pesimist convins). Vom râde de notele mici pentru care altădată am plâns, ne vom aminti de conversaţiile interminabile pe teme abstracte, de majorate şi de prietenii ce i-am avut sau i-am pierdut.
-Da, pe atunci o vom vedea ca cea mai frumoasă etapă a vieţii noastre, dar de ce nu o putem vedea aşa, chiar şi acum?

Cât de mult contează bunurile materiale?

Veneam într-o zi spre şcoală, când prin faţa mea a trecut un Mercedes. Intrarea cu maşina în curtea şcolii este interzisă, dar omul în cauză are voie să intre şi asta nu pentru că o fi el şmecher, ci pentru că işi duce copilul la şcoală. Un copil cu handicap, un copil ce nu se poate deplasa singur, ci doar fiind târât cu ajutorul părinţilor, dar cu toate acestea, întreaga familie face marele efort de a-l trimite la şcoală.  Şi atunci mă întreb: Ce contează cu adevărat în viaţă?

De ce uităm zi de zi să ne bucurăm de lucrurile mărunte şi ne plafonăm gândindu-ne doar la cele ce ne displac. Uităm să fim mulţumiţi că suntem sănătoşi, dar ne plângem că nu avem smartphone. Uităm să ne apreciem pe noi înşine şi să îi lăudăm pe cei din jur pentru calităţile morale, iar în schimb îi ascultăm pe alţii cum se laudă cu lucrurile materiale pe care le deţin. Obiectele scumpe pe care, mulţi dintre noi, nu le merităm, nu ne definesc. Nu am muncit pentru ele, însă cu toate acestea avem pretenţia să le primim, de parcă ar fi un un drept de-al nostru. Probabil le vom aprecia la adevărata lor valoare în momentul în care ştim că sunt rodul muncii noastre, dar mai e cale lungă până acolo.

Învăţ la un liceu unde mulţi dintre elevi sunt copii proveniţi din familii înstărite şi îi văd uneori cât de mult se laudă cu ceea ce au.( Partea tristă este că mulţi nu văd dincolo de lucrurile materiale şi îi invidiază ori se simt inferiori lor. )În mare parte sunt copii lipsţi de caracter, care se bazează pe banii părinţilor pentru a îşi rezolva problemele, dar sunt departe de a şti ce înseamnă un om de valoare.

Personal nu sunt frustrată de ceea ce au, deoarece realizez cât de puţin au de fapt. Realizez că îşi trăiesc viaţa prin obiecte scumpe şi nu ştiu cum să savureze sentimentele. Că în mare parte nu au prieteni adevăraţi deoarece se poartă urât cu ei, dar la un moment dat, probabil vor avea norocul să îşi dea seama ce înseamnă cu adevărat să ai o viaţă bogată.

 Mă bucur că nu sunt un copil răsfăţat şi mai mult, mă bucur că nu le port pică celor care primesc de la părinţi tot ceea ce vor. Cu toate acestea trebuie să recunosc că am cruda tendinţă de a-i batjocori pe cei lipsiţi de calităţi morale, fie ei bogaţi, proşti sau şi bogaţi, şi proşti. Probabil pentru că aşa am fost şi eu crescută, prin „mişto”. Căci asta te loveşte cel mai tare şi te pune pe gânduri.

Nu am pus niciodată accent pe lucrurile materiale şi sper ca asta să nu se schimbe prea curând. Sunt prea ocupată să mă gândesc la evoluţia mea ca Om, să îi ajut pe cei din jur atunci când au nevoie, să îi admir pe cei demni şi să îi ignor pe cei ce-şi calcă peste principii pentru bani. Banii nu aduc fericirea, şi nici nu o cumpără gata făcută. Pentru mine banii nu înseamnă nimic. Îmi spusese la un moment dat cineva, că eu nu voi câştiga prea mulţi bani în viaţă, pentru că nu e ceea ce urmăresc, dar mă voi mărita bine. Asta nu ştii niciodată.

Un alt lucru foarte bine spus l-am auzit în weekend : Banii sunt doar o consecinţă a faptului că faci ceea ce îţi place. Mulţi pleacă de la premisa : Voi câştiga mulţi bani şi APOI voi fi fericit. Nu ai de unde şti când va fi acest APOI.Ce îţi aduce o satisfactie mai mare ? O viaţă de frustrat în care alergi ca nebunul după bani ca la sfârşit să ai câteva momente de fericire(şi nu ai nicio garanţie că vei putea savura acele momente) sau o viaţă de care să te bucuri în fiecare moment ? De ce să nu fi fericit acum ? De ce să trăieşti chinuindu-te să câştigi bani, ca doar după aceea să încerci să te bucuri de viaţă. Nu vei fi niciodată mulţumit cu cât ai şi mereu vei tânji la mai mult. Cum vei şti când e momentul să te opreşti din a-ţi trăi viaţa doar pentru bani şi să începi cu adevărat să te bucuri de ea ?

Uită-te puţin în jur şi spune-ţi cine e cu adevărat fericit. Cei ce fac lucruri ce nu le plac, doar pentru bani sau cei ce văd banii ca fiind o consecinţă a faptului că fac ceea ce le place? 

Tu ce ai face dacă ai muri mâine?

Iniţial mă gândeam să scriu acest articol la persoana a III-a, ca o poveste, pentru a nu mă expune prea tare şi pentru a nu fi vulnerabilă, dar voi da cărţile pe faţă. 

Cu toţii ne-am gândit, cel puţin o data, în tragicul adolescenţei noastre, ce am face dacă am muri mâine. Gânduri pe care mulţi dintre noi nu am avut curajul să le împărtăşim sau, în cel mai bun caz, am vorbit cu cel mai bun prieten despre asta. Acest subiect face parte din capitotul : Gânduri pe care le ai, crezând că eşti singurul şi pe care nu le spui cu voce tare. Tu nu te-ai gândit niciodată cum ar fi să mori ? Doar de dragul de a vedea cine vine la înmormântarea ta şi cine va plânge după tine ?

Mă plimbam pe afară şi mi-am imaginat următoarea scenă: Având în vedere că vara trecută facem tratament împotriva unor probleme (minore) la inimă, mă gândeam ce aş face dacă chiar s-ar întâmpla ceva cu inima mea. Eram deja pe patul de spital când îmi sună telefonul. Un prieten vrea să ieşim la un ceai în seara asta, iar eu îi spun că dacă vrea să ne vedem în aştept la etajul 5 al spitalului, în salonul 11. Pe când a ajuns el la spital, intră şi doctorul în salon, spunându-mi că voi avea nevoie de operaţie la inimă. Calmă, îi spun că mă voi gândi, dar până una alta, vreau să schimb două vorbe cu prietenul meu. Doctorul, îmbrăcat în vechiul său halat alb, ticsit de la atâta apretat şi cu barba netunsă de câteva zile bune, continuă cu o voce groasă : Bine, dar găndeşte-te repede, căci la cum stau lucurile, dacă nu faci operaţia în următoarele 3 zile, va fi prea târziu. În pofida celor auzite, senină şi cu un zâmbet dornic să îmi calmeze prietenul întrat în panică, îi spun doctorului că voi face operaţia, dar am ceva de facut înainte. Îmi rog prietenul să îmi aducă aparatul foto şi acumulatorul, apoi îi explic unde,în marea dezordine organizată din camera mea, il găseşte.

Când, într-un final, mă văd singură cu camera foto, dau drumul la filmare şi încep să vorbesc.

Salut băieţi! Dacă vă văd supăraţi ne certăm. Nu ce ca şi când am păţit ceva rău. S-a întâmplat. Dacă eu pot să privesc situaţia cu seninătate, puteţi şi voi. Până la urma urmei, mi-am trăit viaţa exact aşa cum am vrut eu. Am făcut o mulţime de prostii, dar am completat cu lucrurile bune. Nu regret nimic, nici măcar asta. Şi vreau ca la înmormântare să veniţi toţi îmbrăcaţi în roz, aşa.. de dragul meu şi pentru că se pare că mi-am atins scopul. Pentru că mă duc într-un loc mai bun, pentru că voi reîntâlni oameni dragi şi pentru că am trăit o experienţă minunată alături de voi  toţi. Pentru că am crescut împreună, am învăţat să trecem peste greutăţi împreună, am râs şi plâns alături de voi. Nu aş fi fost întru totul eu, dacă nu v-aş fi întâlnit pe fiecare în parte. Nu vreau să vă fac să plângeţi, ci doar să vă mulţumesc.( Probabil că dacă chiar aş fi pusă în situaţia asta, v-aş lua pe fiecare în parte şi v-aş spune ce am învăţat de la voi, de ce vă iubesc şi probabil un mic sfat). Mi-am imaginat şi cum vă rog să o ajutaţi pe fiinţa cu care eu nu mă înţeleg, să devină un om mai bun. Oricum, în final vă rog să vă bucuraţi de viaţă şi să vă uniţi forţele să schimbaţi ceea ce am vrut eu să schimb.

Pentru mine acesta este cel mai împortant lucru. Nu ştiu ce aţi face voi, dar eu, cu siguranţă, mi-aş lua timp să le transmit sincerele mele sentimente, tuturor oamenilor frumoşi peste care am dat în viaţa asta.

Ce rol are tot acest articol? Ei bine, poate ne face, câtuşi de puţin, să ne dăm seama că viaţa este prea scurtă pentru a te enerva din nimicuri şi pentru a o trăi supărat. Ne face să ne dăm seama că e important să le spunem celor din viaţa noastră cât de mult îi iubim şi pentru ce îi apreciem, căci poate nu vom mai avea ocazia. Viaţa e frumoasă şi am face bine să ne bucurăm de ea.

De ce ne minţim părinţii?

De ce ne minţim părinţii?

La început de drum, părinţii sunt cei cărora ne confesăm, cei  în care avem cea mai mare încredere dar, cu timpul, începem să le ascundem din ce în ce mai multe lucruri despre viaţa noastră personală. Suntem cu toţii conştienţi că ei ne vor doar binele. Însă, de multe ori, binele lor nu corespunde cu binele nostru. Puţini părinţi au puterea de caracter să îşi lase copiii să dea cu capul. Desigur, înainte de a-ţi lăsa puiul să zboare trebuie să îi explici cum să dea din aripi, iar mai apoi totul se rezumă la încrederea pe care i-o oferi. Personal, am primit foarte multă încredere din partea tatălui meu si totodată am avut parte şi de ore întregi de dicuţii la masa de prânz. Ca membru oficial în familia Timar, masa de prânz luată acasă reprezintă un MUST. Deşi învăţasem pe de rost teoria, de multe ori am făcut cum am vrut. Ştiam că nu e neapărat mai bine, dar am ales acel drum din motive precum satisfacţie de scurtă durată, anturaj, curiozitate etc.  Au fost dăţi în care am regretat sau chiar am plâns, dar de fiecare dată am fost gata să îmi asum responsabilitatea pentru faptele mele şi să accept conscinţele. Probabil pentru că tata m-a lăsat, cu mici,mici,mici excepţii, să mă descurc singură. Cu toate aceste au fost multe lucruri pe care i le-am ascuns şi multe dintre ele nu le-a aflat nici în ziua de astăzi. Cei care le spun părinţilor absolut tot ceea ce fac, ori sunt copii exagerat de cuminţi, ori au nişte părinţi mai mult decât toleranţi, părinţi deschişi la minte.

Să fim serioşi, câţi dintre voi le-aţi supus părinţilor când v-aţi aprins prima ţigară, când v-aţi început viaţa sexuală, cănd aţi văzut sau încercat primul drog. Să nu vorbim de bani furaţi de la părinţi sau beţii crunte. Acestea sunt lucrurile pe care le ascundem cel mai des de ei. Toate acestea, pentru că suntem tineri şi vrem să experimentăm. Adesea mă gândesc ce se va întâmpla cu acei tineri care, în timpul liceului nu au fost lăsaţi să experimenteze aceste lucrui, în momentul în care vor ajunge la facultate şi vor „scăpa din lesă”.

Cel mai enervant lucru din relaţiile copil-părinte este exercitarea nejustificată a autorităţii: -Dacă nu faci asta şi asta vei fi pedepsit, nu vei mai primi bani de cheltuială, te bat, nu mai vorbesc cu tine( tratamentul cu tăcere pentru mine este cel mai dureros) etc. -Dar de ce?!? – Nu contează! Pentru că aşa spun eu şi punct. Am întâlnit oameni care si-au educat părinţii. Tineri care le-au arătat părinţilor că nicio pedeapsă nu funcţionează şi că indiferent de ameninţări şi consecinţe, ei vor continua să facă exact ceea ce vor ei să facă. Săracii părinţi. Mi-a fost şi mei sugerată această metodă, însă nu am fost în stare să fac acest lucru pentru că îmi pasă prea mult de armonia din casă. Dar în momentul în care părinţii ne scot din sărite şi ne dictează ce să facem cu viaţa noastră, ce rămâne de făcut? Până unde se poate întinde şi toleranţa noastră şi cât timp putem să ne păstrăm calmul pentru a ne lua părinţii cu frumosul ca să obţinem ceea ce dorim? Este frustrant şi pentru noi, dragi părinţi, să aşteptăm să vă prindem într-o dispoziţie bună pentru a vă cere permisiunea să facem ceva. De multe ori este complicat să născocim minciuni pentru a vă da impresia că suntem copii cuminţi. Nu ne place să ne cerem scuze chiar dacă ştim că nu aveţi dreptate, pentru simplu fapt că vrem încă ceva de la voi. Se spune că într-o zi vom afla şi noi cum este, însă până una alta nu ne rămâne decât să vorbim frumos şi să vă facem pe plac, căci voi sunteţi cei ce ne-aţi dat viaţă, voi sunteţi cei ce ne hrăniţi şi în cele mai multe cazuri, când vine vorba de o prblemă vitală, la voi vom apela.

Cum am învăţat dintr-un „eşec”

Ar fi ideal dacă am putea să învăţăm din greşelile altora, dar până una alta, să vedem dacă putem învăţa dintre-ale noastre.

După o palmă sănătoasă primită de la viaţă am învăţat că nu există întâmplări bune şi întâmplări mai puţin bune, ci doar evenimente cărora noi le dăm o anumită semnificaţie. Dar suntem prea mici pe acest pământ pentru a ne da seama dacă ceea ce ni se întâmplă ne va ajuta, sau nu, în viitor. Mi-am făcut şi eu planuri şi speranţe în privinţa multor evenimente din viaţa mea. Multe lucruri au mers conform planului, dar, au fost momente în care, indiferent cât de mult mi-am dorit un lucur, viaţa a ţinut neapărat să îmi arate că asta nu e pentru mine. Uneori a durut, dar omul din greşeli învaţă, aşa că, de acum înainte, nu voi ma pune etichete cu bun sau rău pe evenimentele din viaţa mea, ci voi merge pe încredere, căci cineva ştie mai bine care e scopul tuturor lucrurilor care mi se întâmplă.

Din aceeaşi întâmplare am învăţat că oamenii care “vor să mute munţi” ar face o treabă mult mai bună dacă s-ar alia şi în loc să isi irosească resursele pentru a se sabota reciproc, să le investească în găsirea unei căi de mijloc.

Eram în clasa a XI-a când am candidat pentru postul de preşedinte al consiliului elevilor. Mulţi m-au întrebat: Da, n-ai ce face acasă? Ei bine, la mine nu aşa stau lucrurile. Mai mereu am fost implicată în fel şi fel de activităţi şi trăiesc în continuare cu ideea că educaţia non-formală te învaţă lucruri esenţiale pentru viaţă, lucruri pe care la şcoală nu ţi le va preda nimeni.

Dintre elevii de liceu ce s-au prezentat la vot am primit sprijinul a aproape 70 %. Ceea ce implica şi postul dorit. Dar întâmplarea face ca adversara mea să fie o persoană căreia nu îi place să piardă şi vorba lu’ Caragiale: Scopul scuză mijloacele. Cu o zi înainte de alegeri primesc un telefon de la o elevă din gimnaziu. Contracandidata mea( o voi numi aici M.) ţinea discursuri la cei din gimnaziu, convingandu-i să o voteze. Până în acel an, gimnaziul nu votase niciodată, dar Domnul Director era prea ocupat să citească regulamentul, aşa că a acceptat propunerea venită de la M. şi i-a inclus şi pe cei mici. Era prea târziu să încep să îmi fac campanie şi în gimnaziu. Vine ziua alegerilor, iar M. îmi spune că se duce să vadă un tort pentru o prietenă. Peste jumătate de oră, primesc alt telefon: M. este în sala de votare din gimnaziu….

La numărarea voturilor pe liceu, eu eram pe locul I. Cănd au venit urnele cu voturile din gimnaziu, s-a întors roata. M. câştigase la câteva voturi diferenţă. În acel moment nu am ştiut ce m-a lovit. Am plâns, m-a supărat, dar nu voiam să las lucrurile aşa. L-am sunat pe cel ce scrisese regulamentul de desfăşurare a alegerilor şi mi-a fost confirmat că gimnaziul nu are drept de vot. În acel moment am luat regulamentul la puricat şi am subliniat ceea ce aveam nevoie pentru a face contestaţie. M-am dus la Domnul Diriginte din partea căruia, pentru prima dată, nu am primit absolut nici un sprijin, ba mai mult, m-a îndemnat să o las baltă că nu ştiu în ce mă bag, cu cine mă pun şi că oricum nu pot schimba nimic.  La auzul acestor cuvinte mi s-au aprins tălpile. Poţi să-mi spui ce vrei, dar când aud “oricum nu poţi schimba nimic”, ma ambiţionez mai tare. Nu voi fi niciodată printre cei pasivi şi mă voi lupta în continuare să îndrept ceea ce nu mi se pare corect. De data aceasta în schimb, m-am zbătut în zadar, căci nu mi-a fost acceptată contestaţia, iar M. şi-a păstrat funcţia de preşedinte şi a plecat să reprezinte şcoala la Parlamentul European. Nu spun că nu merita, căci, până atunci, s-a implicat suficient de mult în activităţile extraşcolare, dar în anul ce a urmat mi-a lăsat impresia că nu i-a mai păsat. Era sigură că acea funcţie îi aparţine şi că nu i-o poate lua nimeni.

Aceasta este povestea marii mele înfrângeri. Dar, care a fost rolul ei? După ce îmi trecuseră nervii, am stat puţin să analizez situaţia. Dacă era să câştig alegerile, urma să mă implic în consiliul elevilor şi să renunţ la cercetăşie. Mare greşeală. Să renunţ la oamenii pe care îi iubesc atât de mult şi să ies din organizaţia care mi-a dat şansa să fiu lider la 40 de tineri minunaţi, pentru a fi unul dintre mulţi alţi preşedinţi într-un consiliu a cărui situaţie nu era tocmai roz. Cea mai gravă consecinţă ar fi fost viitorul meu. Dacă aş fi câştigat alegerile m-aş fi dus la S.N.S.P.A, iar mai apoi aş fi intrat în politică. Ori ,dacă la nivel de alegeri pe şcoală există astfel de dispute şi necorectitudini, nu vreau să ştiu cum se mănâncă politicienii între ei.

După un an de la această întâmplare, am ajuns să lucrez cu M. la o activitate extraşcolară. Mai învăţasem câte ceva în acel timp şi mi-am dat seama că e timpul să ne unim forţele. Aveam acelaşi scop, iar pentru a putea lucra împreună ne-am luat fiecare domenii separate de activitate, astfel încât să nu ne băgam una în treburile celeilalte.

Am ajuns în ziua de astăzi să o apreciez pe M. pentru ceea ce face şi pentru implicarea de care dă dovadă. O apreciez şi o susţin pentru simplul fapt ca nici ea nu suportă să-i spui :”oricum nu poţi schimba nimic”. Până la urmă, ea nu are nici o vină, ci asta era o lecţie pe care eu trebuia să o învăţ.

Sunt conştientă că există multe organizaţii, sau chiar si locuri de muncă, unde cei ce ar trebui să îşi unească forţele se sabotează reciproc, iar dacă faci parte dintre aceştia, data vitoare când te lupţi cu cineva, ia-ţi două minute şi vezi dacă nu găseşti o cale de mijloc. Dacă ai ajuns să citeşti până aici, înseamnă că ai suficient timp liber încât să te gândeşti la momentele în care viaţa ţi-a arătat drumul, luându-ţi ceva ce îţi doreai, iar tu ai interpretat acest fapt ca fiind o mare dezamăgire, când, în schimb, totul a fost spre binele tău.

O lume a oamenilor inteligenţi

Cum ar arăta această lume dacă ar exista numai oameni inteligenţi? Şi mai mult, cât de greu ar fi să trăieşti într-o astfel de lume?

Se spune că proştii sunt mai fericiţi. Nu mă îndoiesc de asta. Problemele lor se rezumă la viaţa de zi cu zi şi nicidecum la evoluţie. Dar, implică asta nefericirea celor inteligenţi?

Mi-am luat două minute pentru a mă gândi la o astfel de lume. În primă fază mi-am imaginat un oraş extrem de bine organizat, din toate punctele de vedere, cu o tehnologie avansată( maşiniile zburătoare si roboţii mi-au trecut prima data prin cap), iar mai apoi a apărut următoarea întrebare: Ce înseamnă cu adevărat să fii un om inteligent?

Trăiesc cu impresia că, dacă ai ajuns la un anumit nivel pe plan profesional, esti suficient de raţional încât să renunţi la violenţă. Pentru că, să fim serioşi, violenţa e arma prostului. Nu îţi poţi controla emoţiile sau nu găseşti nici o cale de rezolvare a problemelor, recurgi la violenţă. În speranţa că ce? Lucrurile se vor schimba şi oamenii te vor trata altfel?  Asta denotă incapacitatea ta de a aborda lucrurile şi de a-i convinge pe cei din jur. Eram în autobuz şi soferul înjura şi ameninţa pe cineva la telefon, fiind foarte nervos. Şi-atunci mi-am zis: – No vezi, de aia eşti tu şofer de autobuz! Dar încă mă gândesc dacă toţi oamenii inteligenţi au capacitatea de a-şi controla emoţiile sau cel puţin dacă realizează această necesitate.

Folosesc „inteligent” pentru că este o mare diferenţă între un om inteligent şi unul deştept. Cei deştepţi se recunosc după talentul într-un anumit domeniu, iar cei inteligenţi sunt cei ce au o capacitate mare de adaptare la diverse situaţii. Există oameni care au o memorie excelentă, dar care nu sunt capabili să vorbească în public, există oameni care excelează în matematică, dar care încă citesc pe silabe. Când le faci un test de inteligenţă acestor oameni, care este rezultatul? Şi care parte a creierului este analizată de testele IQ? Cea dreaptă(creativă) sau cea stângă(raţională)?

“Everybody is a genius. But if you judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its whole life believing that it is stupid.” ―Albert Einstein

Sentimentul vieţii

Am fost acum ceva vreme la un suc cu băieţii şi aceştia au dat drumul la un filmuleţ în care, un idiot, că nu îl pot numi altfel, îşi bătea copilul fără pic de milă. Stăteam căţiva oameni la o masă şi ne îngrozeam de ceea ce poate exista pe lume. Şi atunci mi-am zis: „De ce să ne irosim timpul uitându-ne la astfel de tâmpenii, când putem face ceva mult mai util cu el. ” Internetul este plin de informaţii, la care noi avem acces liber. Într-adevăr, când omul se întoarce seara acasă, după o zi grea, tot ceea ce face este să aprindă televizorul şi să urmarească emisiuni de prost gust, ştiri despre câţi oameni au murit şi de câte ori a fost înjunghiată victima, umor de proastă calitate şi reclame. Toate astea nu fac decât să ne îndobitocească şi să ne manipuleze, pentru simplul fapt că nu facem efortul să ne punem, câtuşi de puţin, mintea la contribuţie şi să filtrăm informaţiile care ajung la noi. Nu spun să ne uităm la documentare, căci poate nu avem această disponibilitate, dar spun că trebuie să ne respectăm şi să alegem cu atenţie lucrurile cu care ne pierdem vremea. La emisiunile pline de ţigănii, manele, si piţipoance să se uite cei care sparg seminţe pe marginea drumului. Eu prefer să mă uit la ceva de calitate, ceva din care să am ce învăţa sau cel puţin o emisiune care să imi dea un sentiment pozitiv. Un filmuleţ care să trezească optimistul din mine, un filmuleţ care să mă facă măndră de ţara mea, nu unul care o batjocoreşte şi nu mă lasă să sper la ceva mai bun. Pentru mine este foarte important mesajul transmis. Nu vreau să văd violenţă şi cruzime. Eu nu cred că viaţă este nedreaptă şi grea. Unii m-ar putea considera o ignorantă, dar atâta timp căt nu voi da atenţie mizerilor în care mulţi înoată, voi trăi fericită în lumea mea cea roz. Căci până la urmă, mă aflu aici pentru a face ce-mi place, nu pentru a mă plânge de ceea ce-mi displace. Dacă mă trezesc dimineaţa şi la ştiri aud doar nenorociri, pot fi sigură că voi pleca de acasă cu un sentiment negativ şi toată ziua mea va fi un dezastru. În schimb, dacă sunt înconjurată de oameni optimişti şi de gânduri pozitive, voi avea o zi minunată, în care voi zâmbi şi în care totul va merge perfect. Tu ce fel de viaţă alegi să trăieşti?

Vă las în compania unor filmuleţe, care, după părerea mea,  merită cel puţin de două ori mai mult credit decât ştirile de la ora 5 sau noră pentru fiul meu.

Campionatul judeţean de basket feminin- victorie

Singurul motiv pentru care îmi iubesc picioarele, aşa butucănoase cum sunt, este acela că nu mă lasă niciodată la greu. După o săptămână de stat în pat şi de nemâncat, azi la meciul de basket am reuşit să-mi adun puterile şi să fac din fata bleagă şi bolnavă, golgeterul campionatului judeţean de basket feminin.

Un lucru e sigur. Oriunde m-ar duce viaţa, eu voi purta mereu în suflet această pasiune pentru basket. În liceu, fratele meu era omu ăla mic şi negru care se băga pe sub picioarele celor înalţi. Acum, eu sunt titanicul în faţa căruia nu vrei să stai. S-a pus o fată, săraca de ea, în faţa mea când veneam pe contraatac şi inevitabil am dat cu ea pe jos. I-am întins mâna, mi-am cerut scuze şi mai apoi i-am spus zâmbind:” În faţa trenului să nu stai niciodată.”

A venit şi tata la meciul de basket. Simpla sa prezenţă acolo era un motiv pentru mine să dau tot ce-i mai bun. Ce a constatat tata după meci? Că a crescut doi băieţi.

Într-adevăr, nu sunt foarte feminină pe teren. Eu am doar două viteze: ori joc cu trup şi suflet , ori stau pe bancă. Şi rar se-ntâmplă să stau pe bancă. Îmi amintesc un amical de anul trecut în care primisem cartonaş roşu. Îl meritam. Dar antrenorul s-a dus la masa arbitrului şi i-a spus: ” Ori îi ştergi cartonaşul, ori îi schimb tricoul. Oricum faci, numărul 5 intră în teren.”

Azi am jucat mai paşnic, dar inevitabilul s-a produs- m-am lovit-. Sărisem să dau la coş, când alt butuc-de-om se-mpinge în mine şi mă izbeşte de perete. Not funny!  Mi-a tăiat gazu’. Tata se uită la mine şi îşî zice calm:” S-a ridicat de atâtea ori, se ridică şi acum.” Dar nu mă ridicam, ci plângeam şi tot ce voiam era să pot respira. Mi-am desfăcut sutienul şi m-am întins pe spate. Se aude un: ” Opreşte cronometrul! „, moment în care tata şi-a dat seama că nu-i un fleac, ci chiar mă lovisem. Am stat întinsă o perioadă, până mi-a revenit suflul, apoi m-am ridicat şi m-am dus pe banca de rezerve. Se aude din nou vocea groasă a arbitrului( fostul meu profesor de sport):” Numărul 5, coş valabil. Se acordă o liberă pentru fault.”  Stăteam pe bancă şi zâmbeam printre lacrimi. O altă fată din echipa s-a dus să dea aruncarea liberă. Coş marcat. N-aş fi crezut, dar a fost un fel de pay back pentru lovitura încasată. După alte 5 minute mă ridic şi cer schimbare. Doar nu voi sta tot restul meciului pe bancă pentru atât. Prea multă mişcare nu mai fac, dar fetele îmi pasează mingea pe contraatac, şi reuşim să le dăm o diferenţă de 5 puncte până la sfârşitul meciului.

Cam aşa arată genunchii mei, dar spre deosebire de alte fete masculine, în seara asta eu mă urc pe tocuri şi voi fi domnisoară. Căci dincolo de toate, echilibrul e mai important decât performanţa

Mama

Da, acesta este un subiect despre care mi-a fost mereu greu să vorbesc. Aşa cum un suflet rănit are nevoie să se descarce pentru a putea trece peste, probabil aşa am şi eu nevoie să mă descarc înainte să fiu întru totul împăcată cu ceea ce s-a întâmplat. Puţină lume a deschis subiectul moartea mamei mele. Cei apropiaţi se feresc mereu să vorbească despre asta sau mă compătimesc, ceea ce nu am nevoie, iar în familie acesta a fost mereu un subiect sensibil. Au mai existat rude care au deschis subiectul, dar au dat-o în bară. Am ajuns la concluzia că trebuie să îmi lămuresc aceste lucruri şi cum nu pot purta o conversaţie mai lungă de 10 minute pe acest subiect fără să-mi vină să plâng, m-am gandit să scriu despre asta. 

De curat, mi-a spus un prieten că el nu a văzut-o niciodată pe maică-mea. În acel moment, cei care ştiau faptu că mama murise cu câţiva ani în urmă, au lăsat capul în jos, ca şi când prietenul în cauză a făcut o mare boacănă. Am încercat să le explic pritenilor că nu mă simt prost când vine vorba despre mama şi să nu se mai simtă stânjeniţi…dar nimeni nu mă ascută. Ce-i până la urmă cu moartea aceasta? Până şi cei mai credinciosi dintre credinciosi, care îşi petrec întreaga viaţă pentru mântuire, plâng la înmormântări ca şi când s-ar fi întâmplat o nenorocire. 

Dar de ce? De ce moartea cuiva drag trebuie să fie atât de greu de suportat de cei ce rămân în viaţă? Ar trebui să putem să ne deconectăm de la sentimente şi să ne dăm seama că acel om se duce într-un loc mai bun. Puteţi să îi spuneţi cum vreţi voi: viaţă veşnică, împărăţia cerurilor, reîncarnare etc. Un lucru e cert, acel om nu se mai află cu trupul lângă noi, în schimb sufletul lui cu siguranţă se va duce într-un loc mai bun. Pământul este prea mic pentru a fi unica variantă, iar viaţa este prea scurtă pentru a avea doar una. Oricum ar fi, oricum s-ar numi, după moarte tot există ceva, şi am o presimţire că e ceva bun. De ce nu suntem suficient de puternici încât să ne folosim raţiunea când vine vorba de problemele noastre?

Eu sunt conştientă că nu aş fi fost fata care sunt acum, dacă aş fi avut o mamă. Dar sunt conştientă şi că nu aş fi fost nici băiatul care sunt acum, dacă aş fi avut o mama. Există multe modalităţi de a privi problema. Din punctul de vedere al familiei, am trăit într-o familie, nu ciudată, ci diferită. Am avut în casă doi bărbaţi încăpăţânaţi, dar care mi-au purtat mereu de grijă, care m-au învăţat să nu mă bazez niciodată pe frumuseţe şi mai mult, m-au învăţat una, alta despre lumea bărbaţilor. Sunt lucruri din capitotul femei pe care nu mi le-a spus nimeni..dar am dat cu capul de ele, şi m-am descurcat singură.

Aş putea foarte bine să mă învinovăţesc, dar nu o fac. Aşa a fost să fie, şi acesta a fost rolul ei în viaţă: să mă aducă pe lume, şi să mă lase să cresc exact aşa cum am crescut. Nu am de unde şti cum ar fi lucrurile dacă mama ar mai fi aici, dar sunt sigură că ar fi fost foarte diferite. Sincer, nu ştiu cum altcumva ar putea fi o familie, decât aşa cum e cea pe care o am eu. Şi nu îi duc lipsa mamei, pentru că nu ştiu cum e să ai una. Dar există momente în viaţă în care dau peste mame super protective, care îşi păzesc copiii până şi de cele mai mărunte probleme ale vieţii, şi atunci nu fac altceva decât să mă bucur că am fost lăsată să dau cu capul, să mă maturizez înainte de vreme, dar să doară mai puţin, şi să-mi promit că nu voi fi una dintre acele mame care nu îşi lasă copiii să respire singuri.

Gelozia relaţiilor

Văd din ce în ce mai des, cupluri departe de a fi echilibrate. Femei isterice, bărbaţi nepăsători, femei geloase, bărbaţi care raspund geloziei cu gelozie, şi mă tot întreb: Sunt oamenii aceştia cu adevărat fericiţi?

Am învăţat că nu poţi să schimbi un om dacă acesta nu doreşte să se schimbe, lucru pe care mulţi dintre noi nu-l ştiu. După ce trece perioada roz a unei relaţii, tot ce rămâne de făcut este să îţi cunoşti partenerul din ce în ce mai bine. Aici intervine marea greşeală. Ajungem să îi cunoaştem partenerului toate defectele, iar cele care, la început pareau inofensive, ajung să ne scoată din sărite. Credem că dacă le scoatem ochii, aceştia se vor schimba. Fals. Nimeni nu se schimbă peste noapte. Şi astfel certurile continuă, dar zadarnic. Aşa că, fetelor nu vă mai enervaţi. Iubiţi-vă partenerul pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ar putea fi dacă v-ar asculta.

Am avut şi eu relaţii în care mă enervam din orice, în care ne controlam mesajele, în care ne despărţeam şi ne împăcam de trei ori pe zi..dar duce asta la ceva bun? Eu am ajuns la concluzia că nu. Nu aceasta este reţeta iubirii.

Nu poţi să ţii o persoană lângă tine cu forţa. Controlându-i mesajele partenerului şi cerându-i raportul din cinci în cinci minute, nu faci decât să îi demonstrezi că nu ai încredere în el. Ce înseamnă lipsa asta de încredere? Fie că nu te crezi suficient de bună încât să iţi ţii partenerul aproape, fie că nu ai încredere în tine însăţi, că îi poti fi fidelă. Poate la o anumită vârstă nu ştim cum să controlăm acest sentiment numit iubire (nu spun că există o vârstă la care vom şti) , iar tot ceea ce ne vine la îndemână este gelozia. În loc să ne bucurăm de momentele în care îl avem aproape pe cel de lângă noi, suntem prea ocupaţi să ne stresăm pentru momentul în care l-am putea pierde. Logica asta mă depăşeşte.

Mulţi ar spune că acesta este modul unora de a arăta că le pasă. Dar de ce le pasă? De fericirea partenerului şi a relaţiei, sau de durata acesteia? Cu ce ajută să numeri zilele unei relaţii, dacă aceste zile nu au fost unele fericite. Am citit într-o carte părerea unui bărbat despre iubire. Sună cam asa: „Pentru ce? Ca la sfarşit, când tragem linie, să numărăm zilele în care am fost fericiţi şi zilele în care ne-am certat, ca mai apoi să facem bilanţul relaţiei noastre şi să vedem dacă ne-am iubit cu adevărat.”

Care e bilanţul relaţiei tale?

Ozana şi băieţii

De când am fost mică am fost o fire băieţoasă. Fetele de vârsta mea se jucau cu păpuşile, în timp ce eu trăgeam băieţii de urechi pe stradă. Cand am mai crescut puţin, îmi petreceam timpul cu prietenii fratelui meu. Stăteam 15 oameni la „banca” din parcare, spărgeam seminţe şi povesteam(mai bine zis povesteau). Nu îmi amintesc niciun subiect discutat pe atunci, dar sunt sigură că „viaţa de cartier” m-a schimbat puţin.Ca urmare, acum ca am crescut, trebuie să mă revanşez pentru că i-am maltratat în copilărie..astfel majoritatea prietenilor mei sunt băieţi.

Nu am nimic personal cu fetele, dar sinceră să fiu, prefer să vorbesc despre femei decat cu femei. Nu mă pasionează discuţiile despre modă, trend-uri şi nici bârfele, a fost mereu vorba de „Ozana şi băieţii”. Printre glumele şi poveştile lor de beţie, mai vorbim şi despre gagici. Cum ele nu stiu niciodată ce vor, când defapt dacă spun -nu, asta înseamnă „mai incearcă”, despre tot ce fac femeile să-i impresioneze pe bărbaţi, şi ceea ce nu înţeleg bărbaţii despre lumea femeilor. 

Sincer, nu sunt misogină, dar adesea simt nevoia să fiu de partea bărbaţilor. Asta pentru că femeile pot să fie mari scorpii, şi adesea nici măcar nu işi dau seama. Fac mofturi doar pentru a învârti bărbaţii pe degete, iar ei se lasă învârtiţi doar pentru a ajunge unde işi doresc. In felul acesta, ne învârtim într-un cerc vicios şi dacă nu învăţăm să renunţăm la orgoliu, nu vom caştiga niciodata.

Prin Sibiul meu baroc

Tocmai m-am intors dintr-o frumoasa calatorie prin Sibiu. Un weekend pe cinste in care am cunoscut oameni nemaipomeniti. Oameni care se pot numi bloggari, pe care spre rusinea mea, nu-i citeam pana acum, dar de cand m-am intors acasa am reusit sa le rasfoiesc la fiecare blogul si sa observ ce viata minunata au, si ce frumos scriu despre asta. Calatorii peste calatorii, articole fel si fel, si nu il ultimul rand, o noua modalitate de a privi viata. Va las in compania lor, si sper sa va captiveze si pe voi, frumoasa viata de bloggar. 

 

http://cemerita.ro/

http://luchianiuc.com/blog
http://www.imperatortravel.ro
http://elenaciric.ro
http://razvanbb.ro
http://www.korinams.ro
http://theannemarie.ro
http://bogdandascalescu.ro
http://lumeamare.ro
http://chinezu.eu
http://sirb.net
http://corinasaftescu.com
http://bloodie.ro
http://www.sebastianbargau.ro
http://denisuca.com
http://dozadehas.com
http://www.dragosasaftei.ro
http://vlad.dulea.ro

 

PS: 

Prin Sibiul Meu este un eveniment realizat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS) şi cofinanţat de Primăriaşi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu în cadrul programului Sibiu Baroc Update.

Parteneri principali: Citroen România, Autonom inchirieri masini şi Ibis Hotels Sibiu.

Mulţumim pentru susţinere: CNM Astra, Muzeul Brukenthal, Ivelo Sibiu, şcoala de fotografie Image Art, pivniţa de vinuri Weinkeller,Pardon Cafe Sibiu, Atrium Classic Cafe.

Festivalul Luminii 2012

Transmit din mijlocul pregatirilor pentru frumoasa data de 19 mai. Nu, nu finala Champions League, ci Festivalul Luminii. Zeci de tineri cercetasi lucreaza fiecare pe domeniul sau pentru a oferii comunitatii locale o seara de neuitat. Pe 19 mai, intre orele 21:00-23:00 in peste 20 de locatii din Romania, va avea loc un eveniment sincron. In Deva de la statuia lui Traian pana in fata Colegiului National „Decebal”-Deva,peste 5000 de gulgute(suporturi de lumanari;vezi poza) vor lumina in speranta ca astfel cercetasii vor reusi sa aduca un zambet pur pe fetele trecatorilor. Lucrurile marunte sunt greu de observat, insa fericirea lor este adevarata. Ce speram noi? Sa va bucurati de ceea ce vedeti, si sa luati parte la atelierele care vor avea loc  in acea seara de mai. Jonglerii cu si fara foc, jocuri, face-painting, panou cu ganduri bune, ceai si imbratisari gratuite, punctul de informare, caricaturi, tras cu arcul si multe alte surprize pentru care lucram din greu. Suntem o mana de tineri dornici sa ne implicam, sa aratam celor din jur ca tineretul stie, vrea si face si altceva decat sa stea pe internet. Tineri care ne-am pus mintea la contributie si am oferit din timpul nostru liber pentru a invata ceva nou. Nu e usor, sa stiti. Pentru ca sa organizezi un eveniment ai nevoie de multe resurse. Dar astfel invatam cum e sa lucrezi in echipa, cum e sa iti duci o sarcina la bun sfarsit fara a fi sanctionat cu o nota proasta sau reducerea banilor de cheltuiala, ci din respect pentru ceilalti tineri cu care lucrezi. Din dorinta acuta de a te implica si de a te simtii important. Invatam sa fim cetateni responsabili, invatam sa comunicam mai bine…E un pas important. Suntem oameni, si suntem oameni buni.

Aceasta nu este o publicitate, ci sunt sentimentele mele pe care vi le impartasesc. Cu toate astea, daca vrei sa ne dai o mana de ajutor, cu siguranta vom gasi un loc si pentru tine: scoutsdeva@gmail.com

Pentru că merităm!

Am intrat astăzi, după o perioadă îndelungată într-o florărie, şi m-a cuprins un sentiment, aş putea spune ciudat. Deşi trecuse de mult de ora închiderii, agitaţia dinaintea zilei de 8 Martie era încă prezentă. Bărbaţi şi femei cumpărau plante colorate pentru a le oferi cadou. Mulţi erau cuprinşi de stres, lucru care imi pare forţat..la urma urmei, trebuie să dăruim din suflet, nu din obligaţie. Stau astfel şi mă întreb (trecând de latura comerciala a acestei zile), au florile în continuare însemnătatea de odinioară? Mai sunt ele cel mai sincer cadou?

Cu toţii ştim că e frumos să oferi flori unei femei, însă ce imagine se transpune în creierul femeilor atunci când le primesc? Ce oferă acestei plante o semnificaţie atat de importantă… de ce ne fac florile fericite? La urma urmei sunt bucăţi plăpânde de natura, frumos colorate şi cu un miros îmbietor, care ne înmoaie sufletul. Cum reuşesc, doar ele ştiu, însă barbaţii au observat de-a lungul timpului acest mod de a oferi femeilor fericire printr-un fir de trandafir şi nu renunţă să zmulgă un zâmbet de pe buzele lor.

Îmi amintesc din copilărie că de 8 Martie se oferea mămicilor felicitări cu poza copilului, şi o dedicaţie în mare parte scrisa de învăţătoare, urmat de sincerul Te iubesc.Cu toate că pare banal, ţin să cred că acest gest le emoţiona, la fel de mult cum o fac florile, şi sper că doamnele învăţătoare au păstrat tradiţia, pentru că mămicile merită tot ce-i mai bun din lume.

Mircea Cărtarescu „De ce iubim femeile”: Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au
fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze
pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă.
Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le
zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale
când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în
pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că te iubesc.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să
ceară recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli
complicate şi de neînţeles.
Pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că au obsesia pentru subţirime a lui Giacometti.
Pentru că se trag din fetiţe.
Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt
oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de
compensaţie.
Pentru că nu se masturbează.
Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură,
şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie
extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal
şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină.
Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza
lumii.
Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor.
Pentru că le termină Cohen.
Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.
Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi
danteluţe.
Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare
umede, negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de
acoperit.
Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că
niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat.
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.
Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune.
Pentru că ţin minte numele actri¬ţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în troleibuz. Pentru că beau
porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke.
Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame.
Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor.
Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată
orgasm.
Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi
biscuiţi şi puneţi ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva.
Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie,
mereu şi mereu, numaï în jurul lor.”

După părerea mea acestea sunt unele dintre cele mai frumoase cuvinte adresate femeilor.

Ce vor bărbaţii?

Cum se face că mai mereu băieţii drăguţi aleg fetele de genul pipiţelor? Este întrebarea care mă frământă pe mine de o bună perioadă de timp. Ce este cu adevărat important să aibe o fată? Mulţi dintre bărbaţi se mulţumesc doar cu fizicul, şi foarte puţin încearcă să ducă un război cu o persoană complexă. Femeile pot avea multe calităţi, precum simţul umorului, inteligenţa, capacitatea de a rezolva o problemă, de a înţelege alte persoane…dar majoritatea dintre ele se transformă în defecte, deoarece astfel fiind, femeile ajung superioare bărbaţilor, lucru care îi intimidează, şi îi determină să renunţe,  sau mai rău, chiar să nu încerce. Este întradevar adevărat că dacă îi arăţi că ai nevoie de el, şi că este util, acesta işi va lua inima în dinţi şi te va invita la cină ( nimeni nu mai invită la cină în zilele noastre, dar e drept că fetele nu mănâncă seara ). Deci şi prin urmare, este întradevar necesar să renunţi la marea majoritate a personalităţii tale doar pentru ca un băiat să îndrăznească să îţi facă ochi dulci şi să nu te trezeşti că cei care au suficient tupeu să intre în vorbă cu tine sunt nişte nemernici îngânfaţi care au mult tupeu şi care mai apoi constaţi că nu îţi plac. Nimeni nu îşi doreşte să dea impresia că este o persoană la care e greu de ajuns doar din cauza calitatilor pe care le are şi mai dur, să conştientizeze că este singură deoarece  băieţii buni preferă să nu rişte decât să se lovească de un refuz. În concluzie, multumesc pentru lecţia de viaţă, şi voi încerca să las garda jos, însă în nici un caz, nu voi face pe proasta pentru a atrage un băiat.

Toleranta.Este cu adevarat un lucru imposibil?

De ce exista conflictele intre oameni? Suntem intradevar atat de diferiti? Sau nu reusim sa ne exprimam gandurile in termeni pe care cei din jucrul nostru ii percep cu acelasi sens? Daca U.E.  prevede una dintre valorile sale tolenarnta, de ce nu reusim si noi, oamenii de rand, sa o folosim? Sa luam spre exemplu o discutie abstracta despre viata. Nu este necesar sa il convingem pe cel de langa noi ca varianta noastra este cea buna, cea corecta, cea justificata, si in nici un caz cea normala.Nimanui nu ii place sa piarda, ori sa fie pus in inferioritate. Avem ceva de castigat dintr-un schimb de replici contradictoriu? Eu cred ca nu avem decat de pierdut. De pierdut prieteni si multe altele. Oameni cu care in alte cazut am fi rezonat, oameni care probabil percep aceleasi lucruri la fel ca si noi, insa nu avem aceasta capacitate de a comunica, exprimandu-ne pe intelesul lor. Nu cred ca este imposibil sa iei din experienta altora si din spusele altora doar ceea ce ti se potriveste si doar ceea ce crezi ca iti va fi de folos. La urma urmei, despre asta este vorba in viata. Despre a trai intr-o societate si de a invata de la ceilalti pentru a ne fie noua bine. Nu este strict necesar sa il convingem pe cel din jur sa faca cum vrem noi. Un om puternic este acela care nu se opreste la fiecare trecator in parte pentru a-i descoperi defectele si a le ii le corecta. Nu se ajunge nicaieri, si se pierde atat prietenia cat si posibila evolutie personala. Daca vrei sa ajungi departe, nu te opri la fiecare argument. Da voie celor din jur sa se exprime liber, si fi de acor cu ideile lor.Vei fi mult mai apreciat decat daca ii demonstrezi ca a gresit. Plus de asta, daca judeci un peste dupa abilitatile lui de a se urca intr-un copac, va trai toata viata crezand ca este un incompetet, si tu vei fi cel care va avea de pierdut atat un prieten cat si  posibilitate de a vedea lucrurile altfel.

Te-ai gândit că poate meriţi să pici la BAC?

Nu, desigur că nu. Însă te-ai găndit că e normal şi logic să iei bacu. Aflaţi dragi elevi, că există şi persoane care cred că ceea ce s-a întâmplat e de-a dreptul CORECT. De ce elevii care timp de 4 ani de zile învaţă şi se stresează să fie egali cu cei care au pierdut timpul distrându-se şi care au trecut prin liceu fără să-şi bată capul. Facultatea este un lucru facultativ. Nu toţi trebuie să aibe o facultate. Ştiţi cum sună faptul că vă plângeţi pentru ce s-a întâmplat? cam aşa: Da de ce nu ne lăsaţi să furăm?

Mitul orelor de amor este spulberat

„Sex-terapeuţii din Canada si S.U.A şocheză simţul comun: un contact sexual satisfăcător durează între 3 şi 13 minute.” Articolul publicat în revista Psychologies din luna Martie a acestui an susţine faptul că oamenii simt adevărata plăcere a sexului sau a dragostei în primele 7 minute ale actului. Astfel un act sexual de 1 până la 3 minute poate fi definit ca fiind unul de scurtă durată, 3 până la 7 ca fiind cel adecvat iar cel dezirabil între 7 şi 13 minute. Un act sexual de peste 30 de minute ori este din filmele de pornografie, ori unul forţat ce nu va aduce cu adevărat plăcere partenerilor ci va lasa un gust de oboseală în schimbul sentimentului de apartenenţă.

1 la 0 pentru detectoru de fum.

Era o seară agitată de luni. Prospăt venită de la întâlnirea cu cercetaşii, aveam în plan să mănânc popcorn şi să citesc. Dar Petra m-a sunat să’mi amintească despre articolul din revista şcolii. Măcar dacaă aş bucura pe cineva cu el…Mă apuc să scriu articolul..dar totuşi parcă lipsea ceva…Hmm, POPCORN. Exact. Pentru că nu vreau să’mi tocesc dinţii cu boabe de porumb „nepopcornizate”, am dat program de 5 minute. Închid uşa la cameră şi mă reîntorc la articol. Peste 5 minute începe alarma. Intru în bucatarie, tocmai mi-a explodat cuptorul cu microunde şi în bucatarie, numai fum.  Şi alarma tot ţipa şi tot ţipa,  şi eu nu stiam ce să fac. Am scos cuptorul din priză..nimic. Alarma înca ţipa. Încerc să-mi dau seama de unde fras urlă. Dar nu văd nimic. Ies din bucătarie înainte să îmi explodeze şi timpanele, şi cănd îmi revin mă întorc. S-a mai dus din fum şi am gasit alarma. Evident o invenţie de-a lu tata, a ascuns-o după ţevile de gaz(are ceva cu ţevile de gaz pentru că a legat şi un televizor de ele). Dacă mai sună mult alarma asta, mă trezesc cu pompierii la geam! Cum o opresc? Are un singur buton şi îl apăs de 2 minute, oricum am surzit deci nu stiu dacă mai sună sau nu. Dar se trezeşte bunica toata crispată şi vine să mă întrebe dacă am dat foc la casă.
Nu buni dragă, stai liniştită, totul e sub control. Dacă aş şti să opresc tămpenia asta. Am să o arunc pe geam sau am să o scufund în apă să văd cine mai urlă atunci. Degeaba.. era doar o fantezie de-a mea..nu am îndrăznit să fac nimic. L-am sunat pe tata, care îmi închide evident.Că doar urechile mele sunt rezistente. Continui să îmi imaginez cum urcă pompierii cu scara la mine la geam, şi într-un final sună telefonul.Tata…Tatiii spune-mi cum opresc drăcovenia asta de alarmă, că îmi puscă urechile. Astept un:” vin acasă urgent”, sau „eşti incompetentă! Ce ai facut?”…dar nu, tata calm:- Ce zici să o ţi departe de fum?

Mai m-am gândit la ceva!

Zău că m-am mai gândit la ceva! Mă gandesc la orice ca să nu fac tema la matematică. Nu am mai scris pe blog de acum 15 ani în ’99. Probabil pentru că am luat 80 de puncte la olimpiada la romană. Asta nu pentru că nu am ştiut, ci pentru că nu stiu ei să îmi aprecieze talentul. Ca sa fiu sincere nici eu nu m-aş trece mai departe având în vedere că am scris versuri fără sens şi ceva despre o ciorbă de legume acolo. Da-i ok băi.

Mă tot gandesc oare ce v-ar interesa să citiţi? Un jurnal?  Poveşti de dragoste? Mici publicităi?  Aş prefera şi eu o activitate intensivă a blogului, având în vedere că am tema la matematică de patru ori pe săptămână.

Am săvârşit „Romanul adolescentului miop”, acolo tipu era foarte derutat. Şi eu mă simt la fel. Tipul credea că nimeni nu o să-i citească jurnalul, şi a ajuns printre cele mai renumite cărti a lui Eliade. Am citit de asemenea „Amantele”, mentionez, a primit premiul Nobel pentru literatură în 2004. O carte simplă cu un substrat greoi, despre 2 femei, chiar fete aş putea spune, în vârtsă de 16 ani,  care se dăruiesc bărbaţilor pentru a le lăsa însăminţate, astfel găsindu-şi siguranaţa. Oricum, scrisă într-un mod plictisitor de simplu, mediocru chiar.

Poate când îmi vor creşte aripi voi găsi un subiect atractiv. Fără jurnal, Y.Blgg.Ozanna.

Funny business with Moş Nicolae

Dragă Moşule,

Am auzit că pui cadouri în

papucii copiilor cuminţi,

No, să te văd!

Cu drag,

Timar Maria Ozana.

Aşa începe povestea din seara de Moş Nicolae a acestui an. O tânără trăznită, (ca să nu zic bolundă pentru că vorbesc despre mine…) s-a gândit ea aşa în gândul ei, să-şi scoată toate perechile de papuci din dulapul de papuci cu o uşă cu juma’ de normă, şi s-ăi(vezi Soare sau Cartofi Prăjiţi) expoziţioneze(este verbul ce exprimă acţiunea unei expoziţii) în holul casei.

Ingrediente: 23 de perechi de papuci, 46 de bucaţi, se freacă la rece într-un hol,  se avertizează Moşul să intre încet pe uşă pentru că nu le are cu hornu, se aşteaptă până ajunge Moşu acasă, după care se controlează fiecare papuc în parte.

Rezultatul: două cepe, patru+una castane, două mandarine, una bucată biscuite „Desert”, doi ardei, şi ultimele dar nu cele din urmă, două fructe exotice la care nu le ştiu numele.

Vai, Moşule, nu ai ratat nici măcar o cizmă.

–Pun papucii înapoi în dulap–

Moşul: Câte castane ai numărat ?

R: Patru, şi apoi am mai gasit una. De ce ?

Moşul: Mai caută, erau şase.

Ps: Vezi nr total de papuci de pe hol.

Trajem linie

Apoi, acu tri luni pe vreme asta, hai 4 luni.Hai, am scris un articol cu planuri de vacanţă. Articolu nu-i aşa departe că nu am mai prea scris de atunci, deci dacă dai oţârucă in jos, amu îl găseşti. Articolul ăla zice că cică o să dorm mult şi bine în vacanţă, da nu fu deloc aşe că mi-am tot găsit de lucru şi apoi în campuri nu-i timp de stat pe burtă că trebuie săpată groapă, scoasă miere şi tot aşe..dupaia vine o minciună deaia …aiaiaiaiaiai. Că o să scriu pe blog. Ch minciuni de politicieni. Promisiuni. HAI! De citit am mai citit da nu prea mult să nu mă cultiv. De Olanda nu mai zic, să vezi acolo minunaţie de ţară….caut-o şi tu pe Google aşa ca mine, doară nu crezi că m-am dus până acolo? Oricum de un lucru am avut parte vara asta, şi anume de Cioclovina. Peşteri ude, 10 ore de mers pe jos, căţărat,  gătit pentr 50 de guri, râsete, un cort (circ), şi multe altele. Şi cui i mai trebe ştrandu din Arad când faci baie în apa din peşteră (la maxim 16 grade ). Nu am ajuns să-mi vizitez rudele, dar în schimb au venit ele păna ici-işa. Spital spital spital spital, aşa…Am fost şi pe acolo.Nu chiar voluntariat, da l-am însoţit pe tata la două operaţii..a fost aproape draguţ.Dacă poate exista ceva draguţ in sânge şi oase rupte..Slujba de vară nu a fost chiar la Nexus, ci la Pupi..am fost ucenică la un salon de infrumuseţare. A fost foarte tare, mi-am descoperit pasiunea de a uda babe pe spate in timp ce le spal pe cap…Albine nu m-au muşcat, însă s-a urcat o şopărlă pe spatele meu şi tare se mai distra ea fugind de colo colo cât timp eu mă chinuiam să îmi întorc capu la spate să vad ce face..Despre persoanele iubite, e un capitol ce are prea multe pagini…în mare parte au ramas aceleaşi..

A fost o vacanţă plină. Şi am să vă postez câteva videoclipuri, cu perle de vacanţă, căntece specifice,  si altele..

[..Strigat de patrulă Radna..] [..Scuza lu Gros că nu ştie el deastea..]

[..Asta e pentru Gabi.. şi restul cercetaşilor..]

[..Pentru Irina Georgescu..(fata care rezolvă orice…) şi pentru că spanioli-s  de vină..]

[..Pentru Tedi, şi trenul Radna-Deva ..]

…şi lista poate continua!

Mereu am vrut sa fiu barbat si sa spun urmatoarele:

Fiindca nu pot ,mai niciodata,

Sa stau de vorba clar cu tine,

Si fiindca mai intotdeauna,

Nu ai ragaz si pentru mine.

Fiindca vreau sa-ti spun de-o viata,

Dorind sa aflii ce ma doare,

Si nu am nici o alta cale,

Ti le voi spune in scrisoare.

In anul ce-a trecut ,iubito,

crezand naiv ca ma adori,

Am incercat sa fac cu tine,

Amor de patru sute ori.

Dar am facut o socoteala,

In anul care a trecut,

Sa stii ca am notat nu-i gluma

Numai de 15 ori ai vrut!

In celelalte dati iubito,

Trei sute optzeşicinci, e clar

Mai refuzat.Desi-ncercasem

Sa te conving.Dar in zadar

M-ai refuzat fara de mila

Cum intre soti nu se permite

Prin fel de fel de subterfugii

Si cu pretexte diferite.

Desi nu te-am fortat vreodata

Cum procedeaza gurbagii,

De patru zeci de ori,tin minte,

Mi-ai spus ca desteptam copiii.

De alte patruzeci draguto,

Ca i’mi venea sa’ncep sa strig,

Mi’ai spus ca ti-e prea cald..pe urma,

De patruzeci ca ti-e prea frig.

De douazeci de ori refuzul,

L-ai motivat , de ce nu stiu..

Spunandu’mi ca-i prea devreme….

De treizeci ca-i prea tarziu.

De nu stiu cate ori , in fine,

Desi simteai ca esti dorita,

M-ai refuzat razand alene,

Spunand ca esti prea obosita.

De alte zeci de ori , tin minte,

Ca dupa stingerea luminii,

Mi-ai spus: Fereastra e deschisa!

Hai, pleaca ca be vad vecinii!

Si tot de-atatea ori , frumoaso,

M-ai refuzat urgent , pe loc,

Gemand: -Fereastra e inchisa!

Si nu am aer! Ma sufoc!

De opt ori ai avut migrene,

De cinspe ori dureri de sale,

De zece ori ai spus”Mi-e lene”,

De douazeci ca-s coate goale,

M-ai refuzat o luna-ntreaga,

Fiindca-au numit pe altu sef,

So fix  cincizeci de nopti mi-ai spus-o,

De la obraz , ca nu ai chef!

In fiecare vineri seara,

De regula-mi faceai figura,

Si ma goneai de langa tine,

Fiinda…se strica coafura!

In fiecare seara joia,

Ti se usca fata ca iasca,

Ca te-o ungeai si n-aveam voie,

Sa te ating, sa nu-ti stric masca!

Si asta inca nu e totul,

Ca m-ai respins neincetat,

Dar si mai grave sunt acelea,

Vreo cinspe nopti cand….m-ai lasat!

De patru ori cand eu iubito,

Eram in stare infocata,

Te-am auzind cascand alene,

-Hai draga, termina odata!

De sase ori cand eu in forma

Re dragosteam cu foc si dete,

Te-am auizt spunandu-mi calma:

-Plafonul nostru are pete!

O data, ah, imaculato!

Eu fiind in faza”prefinala”,

Mi-ai spus”sictir” gnita-n graba,

De-o deranjare stomacala!

De sase ori a fost nevoie!

Plangandu-mi soarta mea ingrata,

Sa te trezesc din somn iubito,

Ca sa te-anunt ca eu sunt gata!

Atunci, vazandu-ti comportarea,

Am fost cuprins de indoieli,

Si am intrat la banuiala,

Eram convins ca ma inseli!

Te-am urmarit trei luni de zice,

Sa vad ce faci cand pleci de-acasa,

Si spui ca mergi sa-ti pui o plomba,

Sau la coafor ori croitoreasa.

Dar nu!La tine croitoreasa,

E croitoerasa, nu-i amor,

Dentistu e dentist la tine,

Si coaforul, coafor!

Nu, nu m-ai inselat , e sigur,

N-ai obiceiul sa te-ncingi,

pleci in oras doar dupa treburi,

Cand vi acasa , dormi de stingi!

De te-as fi prins macar o data,

Cu altul in imbratisare,

Puteam spera ca e o sansa,

S-apuc la tine o shcimbare.

Ca ti-as fi spus: -De ce cu altul?

Esti o femeie inchaeita,

Ca faci amor ca o nebuna,

Si doar cu mine esti o vita.

Dar nu te-am prins .Nu-ti sta in fire.

Problema nu te preocupa,

Esti tot la fel de apa chiaora,

Si incainte ca si dupa!

Ah , draga mea! Te rog din suflet,

Insala-ma macar o data!Macar nitel.

Geseste-ti  unul! Doar o data!

Ca poate te trezeste el!

Hai, strica-te , nevasta scumpa,

Ah te implor, fa-ma gelos,

Sa fiu ca umbra dupa tine,

Sa strig la rine fioros!

Hai draga, sa te prid cu altul,

Sa va surprins cand va iubiti,

Sa scot cutitul si pe urma,

De ne-mpacam inlantuit!

Feminitatea părului scurt

Am găsit nenumărate pagini de internet ce susţineau că, o femeie cu părul scurt nu este femeie adevărată. Sunt absolut împotriva acestei afirmaţii. Voi barbaţii credeţi că dacă nu vă puteţi prinde iubita de păr nu mai aveţi autoritate asupra ei. Vă irită faptul că părul scurt o face să pară mai sigură pe sine şi credeţi că astfel nu mai prezintă o nevoie directă de protectie. Prea rebela? Nu eşti sigur dacă o poţi stăpâni?Află că trebuie să te strădui ceva mai mult, însă recompensa va fii de două ori mai dulce.
Unde se află feminitatea unei fete cu părul scurt?

Simplu….În special pe umerii săi.

Libertatea acestora conturează gâtul descoperit, împreună cu pielea mult mai fină pînă şi în jurul urchilor firave, ce sunt gata să vă asculte, iar buzele ieşite in evidenţă şi bujorii bine prezentaţi, dau un conturul apartei feţişoarei. Aceasta este frumuseţea părului scurt.

Vacanţa de vară

Pur si simplu, nu m-am putut abţine.Stiu că mai este incă o săptămână de scoală, dar ultima săptămână nici la Decebal nu mai contează.(Nici mie nu îmi vine să cred).Aşa că, uite ceva planuri de vacanţă :
*să dorm foarte bine!
*să scriu pe blog.( ceva mai interesant decât articolul asta)
*să citesc muult (atât cărţi, cât şi dragele mele reviste Psyhologies pe care le tot amân..)
*să vizitez Olanda cu tata (Ps: există două posibilităţi..Să mă întorc acasă fără tata, sau să se întoarcă el fără mine pentru că mă voi căsători acolo)
*să merg la Cioclovina.
*să merg la ştrand (şi în Deva şi în Arad)
*să-mi vizitez rudele de la Bucureşti si Ploieşti (nu ,tot nu o recunosc pe Lori ca verişoară…sunt prea deşteaptă ca să imi fie rudă>:D< )
*să fac o săptămână de voluntariat la spital..şi să nu moară nimeni din vina mea
*să merg o săptămână să lucrez la Nexus Travel (că tot se laudă tata că mă trimite)
*să nu mor muşcată de o albină pentru că nu e nimic eroic în asta
*şi desigur ,să petrec cât mai mult timp cu persoanele pe care le iubesc (unde poate intră şi frate-mio dacă se poartă frumos)
…Mai sunt ..dar nu vreau să vă plictisesc ( prea tare).
Să aveţi o vacanţă minunată !

Din nou copii

„Cine mănâncă, cine mănâncă….cartofi prăjiţi, cu muştar expirat, cu cola, cu ochelarii lu Alexandra, cu şosete nespălate, cu sos de usturoi, şi cu viermi ?!?!(+o infinitate de râsete de copii)” …Vă amintiţi de acest joc? Obişnuiam să ne jucăm şi noi când eram copii şi n-avem griji, dar a trecut ceva timp de atunci şi ne-am ieşit din mână.Dar asta nu se aplică şi dragelor mele vecine care au ieşit „să cineze” şi dacă ele nu cinează eu cu siguranţă nu o voi face pentru că tocmai mi-a sărit pofta de mâncare. Asta înseamnă copilărie…(mă refer la joc nu la pofta de mâncare)
Sper să va bucuraţi de melodia aceasta aşa cum m-am bucurat şi eu cand am primit-o de la o copiliţă.

Leapşa.Totul despre cititorul din tine

Câte cărţi ai citit până acum în 2010?
4:-??maxim
Câte cărţi de ficţiune şi câte de nonficţiune?
2 de nonficţiune si 2 probabil erau ficţiune.

Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?

Două de bărbati,doua de femei.
Care este cartea preferată citită în 2010?
„Regina gafelor”
Care este cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin in 2010?
S-a întâmplat să deschid câteva cărţi deloc interesante.Ca urmare nu le ştiu titlul.

Care e cea mai veche carte citită?

„Frumoasa din pădurea adormită”

Dar cea mai nouă?

„Regina gafelor la New York”

Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?

„Arta de a reuşi în viaţă” a fost cel mai lung. Şi „Maitreyi” a fost cel mai scurt.

Câte cărţi împrumutate de la bibliotecă?

Una singură.

Câte cărţi citite sunt traduceri?

Toate.

Care e cel mai citit autor anul acesta?
Răspuns relativ.Cel mai citit din ţară?Sau dintre scriitorii străini?Sau cel mai citit de mine?
Care e personajul principal din cărţile citite de până acum?
Lizzie din „Regina gafelor” şi „Regina gafelor la NY”.

Maitreyi şi Zorbas sunt principalele personaje din cartile ce le poarta numele.
Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?
Grecia(Creta)USA(NY)România.Franţa..
Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeşti mai mult?

Pas.

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?

„Regina gafelor”.E inutilă dar foarte amuzantă.
E vreo carte a cărei lectură îţi pare rău că ai amânat-o?

Da.Enorm de multe carţi.Cel puţin îmi dau seama că raspunsul la problema mea se găseşte intr-o carte.Carte care stă chiar în faţa mea.Că nu o deschid..asta e deja partea a 2-a.

Sper ca toşi cei pasionaşi de cărţi să aveţi parte de această leapşă.

Puţină ploaie(adevărată)

Nu cred că există printre voi cineva care să nu fii citit cel puţin câteva rânduri despre ploaie si cât de frumoasă e aceasta.Compuneri descriptive pline de epitete, metafore şi alte figuri de stil.Dar câţi dintre voi aţi uitat pentru câteva minute de cartea cu problemele la matematică ce vă aşteaptă acasă şi aţi savurat ploaia?Aţi gustat vreodată picurii de ploaie? Se potrivesc perfect descrierii unor lacrimi de rouă ce se scurg uşor de pe o frunză verde intr-o dimineaţa de primavară. Ai văzut că atunci când picurii ajung la sfârsitul drumului ei se împraştie pe toata strada?Cum crezi că s-ar  simţi un picur de primăvară pe pielea ta, după ce a stat la caldura unui pulover toată iarna? Nu iţi va face rau.Şi te va readuce la viaţă. Nu trebuie să fugi de ploaie,  nu face decet să te ude, iar apoi te vei usca si vei ramâne cu amintirea unei ploi adevărate.E atat de simplu să transformi o ploaie oarecare intr-una specială.Tot ce trebuie e să te bucuri de ea.

Leapşa

1) Luaţi o carte, cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici rândul al 4-lea

„godise Norinne si chefuisem noaptea intreaga”
2) Fără să verifici, cât e ceasul
14:43
3) Acum, verifică…
15:03
4)Cum sunteţi îmbăcată?
Cum am fost îmbracată si la şcoală
5)Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
la orar
6)Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Tata râde ca un diavol mic în timp ce vorbeşte la telefon
7)Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Aseara.Cand m-am întâlnit cu câţiva prieteni şi le-am dat cadourile aduse din Praga.
8)Aţi visat ieri noapte ?
Da, cred că am visat ceva legat de şcoală.
9)Când aţi râs ultima dată?
La şcoală in timp ce am trezit-o pe Cozac.E inadmisibil să dormi la ora de Fizică
10)Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Tot felul de poze, 3 discuri de picap pe care am lipit nişte femei frumos îmbrăcate,decupate dintr-o revistă, încă un tablou, alte 873947 de poze, şi cam atât
11)Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Un laptop.Nici nu se pune problema.
12)Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
SO3.ep.21 din Gossip girl.
13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi ?
Da!Cum să faci un tabel intr-un doc.html e cu adevărat deosebit
14)Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Aştept să urmeze o întrebare capcană.
15)Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Deabea aştept ora 17 si jumătate
16)Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fată ?
Ozanna.Chiar dacă nu îmi place ideea de a-i da copilului tău acelaşi nume
17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi băiat?
Dan
18)V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate ?
Clar
19)Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului ?
„Rudele tale sunt acolo..”
20)Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
Aş vrea ca Raiul să fie o planetă unde putem merge cu o rachetă.
21)Vă place să dansaţi?
Da.
22)George Bush ?
Il apreciez
23)Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?

Vremea

24)Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?

oricine

Puţină fericire

Lasă’ti sufletul să faca ce vrea, şi nu uita că ai o sinugra viaţă, ai face bine să o trăiesti[acut].Dincolo de „hârţoagele” inutile şi de toate întorsăturile vieţii, de toate cărările care duc intr-un singur loc, dar Dumnezeu ştie de ce ne lasă să ne alegem singuri drumul, dincolo de toate astea, trebuie să vă bucuraţi de fiecare pietricică din drumul vostru.Spun ast pentru că, am ajuns la o concluzie durerosă,am uitat să ma bucur de viaţă.Am mult de invaţat,mă pierd in Gimnosperme si filumuri ciudate, cu nume intororchiate care nu au nici un rost, nu mă ajută decat să ma bucur la sfarsit de an de o medie care nu semnifică nimic.Aştept cu nerabdare să se termine scoala in loc să mă bucur de ultimele săptămâni rămase din clasa a9’a, iar cand vine vorba de o carte nu mai vorbesc cat de mult astept sfârşitul.Asta până cand ultima carte pe care am terminat’o se sfârşeşte astfel:” Vrei să te căsătoreşti cu mine?”,pur şi simplu, fără răspuns.Şi vă asigur că nu există o urmatoarea carte.

Ca urmare, dacă încă crezi că sfarsitul te va face fericit, află că uneori poate fi dezamăgitor.Învăţ din nou să’mi traiesc viata, sper să faci şi tu la fel.

`Femeia si ciorba de burta cu ardei iute

Era o masa rotunda , de lemn , in mijlocul unei bucatarii.Asa incep toate povestile.Erau doi indragostiti , doar ei doi , si un vas imens de ciorba de burta , ca si acela in care fierb vrajitoarele otrava pentru copiii cuminti.Era si o mare lingura de lemn ,..si mai erau si niste bulbuci strident colorati care iesau din ciorba de burta.

Se asezara cei doi la masa.Femeia purta o rochie lunga de in , avea parul prins in coc , si ii iesau cateva fire rebele in jurul urechii stangi .Era desculta si ii era rece a degetele de la picioare .Avea un ruj rosu pe buze si purta pe mana dreapta un inel de aur.Barbatul nu.

S-au privit cateva secunte .Apoi li s-a facut foame.Vazand ca nimeni nu-i serveste , masculul a facut pe femeia casei si a asezat doua farfurii de lemn pe masa.Farfuriile erau rotunde , inauntru pline cu ciorba de burta din care nu mai iesau bulbuci si pe dinafara erau ude.Nu avea shervetele , dar avea multi ardei iuti inghesuiti intr’un borcan acoperit cu o bucata patratoasa de nailon si legat strans cu sfoara de gat.Barbatul spuse „Pofta buna!” …si incepu sa infulece.Paine , apoi zeama , apoi o bucatica de burtica ,apoi o musca buna dintr’un ardei , si repeta procedeul .Femeia nu .Ea…privea.Impinse apoi farfuria din fata ei , spre mijlocul mesei.Barbatul nu schita nimic.Femeia , indignata , isi facuse o armata de buline din miez de paine , cu care arunca in castronul iubitului sau.Acesta inghitise in gol .Apoi privii bilnutele de paine plutind in castronul sau.Tacu!…si o lua de la inceput:Paine,apoi zeama,apoi o bucata de burtica,apoi o musca buna dintr-un ardei..

Femeia ,devenise nervoasa.Mirosul de ciorba de burta , alteori intepator,acum ii lasase gura apa.Au mai trecut 5 minute.Timp in care construise o adevarata armata de bulgari din miezul alb al painii.Intr-un sfarsit barbatul sorbii zgomotos si ultima lingura de zeama.”Putem pleca?” A intrebat femeia.Barbatul , tacu malc.Atunci femeia trase cu regret castronul de lemn spre ea.Aruncase toate mingile din miez inauntru si scoase un ardei , caruia ii rupse inima si samburii.Puse lingura deoparte , si prinse castronul cu doua maini.Il duse la buze,il atinse usor.Isi ridica ochii spre barbat , si acesta i zambi naiv.A stat asa , cu castronul in mana pana sorbise tot.Si ciorba , si burta , si ardeiul iute , si bulgarii din paine …tot.N-a fost deloc usor , si apoi trantise extenuata vasul de lemn pe marginea mesei.Ultimul picur sarise din castron , pe rochia sa cea alba , iar penultimul se tinea de rujul sau rosju , pe buza inferioara.Intoarse capul spre baiat.Acesta isi lungii gatul sa o sarute , dar s-a miscat incet, si picatura de apa condimentata se dezlipise de buza femeii si se prelungea usor pe piept.De aceasta data ‘ gatul barbatului s-a intins rapid , oprind astfel fara de maini , acea picatura care avea sa-i pateze inca o data rochia cea alba a fetei….

Femeia i multumi.Barbatul i multumi inapoi , si ii spuse bland:”altii nu au ce manca..”

Festivalul luminii

`Era o zi de sambata , si pentru ca cercetasii sunt persoane speciale , au sarbatorit ziua de sambata in stilul lor.Fara cluburi de bani gata unde gasesti pitipoance invelite in latex , rujate si catzarate pe tocuri cui de mai bine de 20 cm , fara drogati care sufla in punga cu prenandez , se injecteaza’n picior pentru ca nu mai au loc altundeva , fara muzica mixata si fara fum de tigari ieftine.Nu a fost deloc usor sa modifici o seara obisnuita de sambata …acest lucru a necesitat 2.200 de foi de hartie , 2.200 de lumanari , 2.200 de ghemuiri pentru a asheza cele 2.200 de gulgutele(una bucata harie , indoi 1 data , indoi a 2’a oara , indoi a 3’a oara , tai una bucatica de hartie din bucata de hartie , desfaci , indoi nishte cateva colturi ,lipesti cu scoci si rezulta o gulguta)…si apoi inca 2.200 de ghemuiri pentru a aprinde cele 2.200 de gulgute.Cam atat munca s’a depus pentru a transforma o seara banala de sambata ( in care ne puteam imbata , apoi droga , apoi sa dam vina pe copilaria noastra nefericita..) intr’o seara speciala.

Se mai gasea prin parcul de la Hunedoara , desigur si un foisor de lemn .Unde ne’am strans si am cantat , unii mai mult , altii mai putn.Unii mai bine , altii foarte prost , unii cu pana , altii cu pana din ceai .Unii or calcat in vasu cu ceai , altii nu…si tot asa.Rezultatul aceste actiuni e unul pozitiv ..avem o amintire’n plus , si am legat si prietenii.

PS: Felicitari cercetasilor!

Tnx.leapsa

1.Sunt… derutata
2.Aş vrea… sa am pe birou , un castel de bomboane
3.Păstrez… inelul de la mama .
4.Mi-aş fi dorit… sa’mi semene viata a film
5.Nu îmi place… sa ma cert cu prietenii
6.Mă tem de… a nu’l dezamagi pe tata , chiar daca nu imi cere , mai nimic.
7.Aud… cum zgarie bunica cu furculita pe o farfurie.
8.Îmi pare rău… că nu am timp sa iubesc suficient
9.Îmi plac… lucrurile marunte si colorate
10.Nu sunt… niciodata la fel
11.Dansez… zilnic , mai ales cand ies de sub dus
12.Cânt… Eminescu
13.Plâng când privesc… absolut orice e trist.Pana si la filme cu roboti.
14.Nu îmi place de mine pentru că… uneori sunt prea stresata de scoala si nu reusesc sa ma bucur de viata
15.Sunt confuză… de mult ori , cand incesc sa invat ceva despre viata  si 2 pers imi spun lucruri total diferite , si amandoua au dreptate , si in acelasi timp , amandoua gresesc undeva
16.Am nevoie de… iubire
17.Ar trebui… ma destresez

Nimicul cel imens

Despre ce ar trebui sa scriu pe blog?!?intreb asta pentru ca in ultima perioada nu’mi mai trece nimic prin minte …atunci am sa scriu despre nimic.Ce inseamna nimic?!Nimic inseamna foarte multe…

A fi un nimic , precum shoricelul meu clonat in laborator , inseamna cu adevarat ceva pentru mine .E un shobolan, stiu mi’am dat si eu seama , dar am constata ca , in ciuda faptului k este atat de mic ,intr’o lume atat de mare , el continua sa se invarta , si e fericit , nu i pasa k este inchis intr’o cutie , ori k se invarte pe masa mea de calculator , e bucuros ca poate vorbi pe Messenger , cel putin o data pe saptamana , cu prietenii lui.E un shoarec si e prostanac, nu stie nimic , nu stie fizica , nu stie chimie , nu stie biologie , habar nu are cum a ajuns pe acesta lume imensa , si totusi acest nimic il face fericit.Aud atat de des , ” fericirea se consituie din lucruri marunte” , chiar ma intreb daca shoricelul meu stie asta,pentru ca se poarta ca si cum traieste ca sa ne demonstreze noua pamantenilor ca aceasta teorie e adevarata.A calatorit prin frig , asteptand trenul ce pleaca din Arad spre Deva , mai bine de 2 ore , i’au dardait dintii un gurita , si i’a inghetzat varful cozii , avea p musati zapada , si pentru asta , tot a ajuns la mine .Si eu sunt un nimic , sutem atatea persoane pe pamant , incat , nu ma pot considera mai presus decat soricelul meu , astfel , impreuna facem un nimic mai mare.

Leapsha de 16

Anul acesta mi’am sarbatorit ziua de nashtere in 4 zile.In 27 m’am bucurat alaturi de colegi k am implinit frumoasa varsta de 16 ani.Multa lume mi’a spus la multi ani si le multumesc din suflet.Apoi in 28 , mi s’a mai urat la multi ani de cateva ori bune , de catre cei care au uitat , in 29 m’am petrecut la Rocca si a fost foarte tare .  Si tot in Rocca am fost si la inceputul zilei de 30. Iar petru k acum e foarte dezastru in camera mea , si eu nu am chef sa fac curatenie , am sa ma joc Leapsha:X Go go go

Principala trăsatură a caracterului meu: nebunia

Calitatea pe care o prefer la un barbat:umorul

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: iubirea

Principalul meu defect: astept prea mult de la altii

Ocupația mea preferată: Viata

Visul meu de fericire: mereu alaturi de cei dragi

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: o pierdere in familie

Ce aș vrea să fiu: vantul

Tara în care-as vrea sa traiesc: Oriunde unde s’o duc bine

Culoarea preferata: culori colorate

Floarea preferata: trandafir albastru.Pt k e firav si doare

Pasarea preferata: porulmelul

Prozatorii mei preferati: C. S. Lewis

Poetii mei preferati: George Cosbuc-Mama ( pt k e mama)

Eroul meu preferat: tata

Eroina mea preferată: tot tata

Compozitorii preferați: eu

Pictorii preferați: Claker:

Eroii din viața reală: oricum traiesc ca si in filme deci ..tot tata

Eroinele din istorie: Cleopatra

Băutura și mâncarea preferate: Lapte si Pulpe Prajite

Numele preferat: Ozanna

Ce detest cel mai mult: dezamagirea

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Nu vreau sa schimb trecutu , caci ma bucur de faptul ca exist.

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Calul Troian ..

Darul pe care-aș vrea să-l am: indiferenta

Cum aș vrea să mor: inpreuna cu prietena mea luisa in triunghiul bermudelor

Starea de spirit actuală: rece la picioare . obsita.

Greșeli care-mi inspiră cea mai multa indulgență: a se impiedica

Deviza mea: Nu stim ce e viata , si nici cand se va termina.Asa k traieste’o!

Și leapșa merge la cinve vreti voi.:X

Ora de it slash iu

Heloo.V’as spune ca e ceasul dar nu merge bine ceasul la acest calculator.Sunt inca „tz” calculatoare in jurul meu dar nu pot sa va incurc.Asa…sa vedem. Azi este miercuri , si nu numai ca este miercuri dar este miercuri 27, si nu numai k e  miercuri 27 dar e miercui 27 ianuarie, ceea ce inseamna k este ziua mea! draga mea zi de nashtere! Iar eu ma aflu intr’un laborator de informatica si scriu pe o tastatura pretty murdara( nu k ar fi mai murdara decat cea de acasa).

Am 2 colege. una se joaca freecell game adik carti:)) si cealata sta si mananca un mentosan  pe care eu l’am inghitit intreg.Daaaar , exista un dar , am alte doua colege in spate , care saracele de ele, saracele vai de ele , sa va spun cum sta treaba. Fetele astea , care sunt in spatele meu , si imi sunt colege de clasa ,incearca sa navigheze pe internet , si pt a naviga pe internet ai nevoie de mouse.Iar eu , ca si un copil de 16 ani , foarte bine dispus care sunt eu , m’am gandit la un plan diabolic si le’am scos mousurile colegelor din unitate , fapt care a generat o miscare in gol al unui mouse ce actiona cu forta de frecare foarte nervoasa pe masa de calculator .Asta pana in momentul knd si’au dat seama .Bla bla bla detalii detaii am pus mouseul la loc , l’am scos iara , l’am pus la loc inca o data , apoi l’am scos din nou ( puncte puncte puncte) ..daaar , si asta pana mi’a venit urmatoarea idee. sa le inversez mousurile( plan diabolicos) knd le’am inversat mousurile,  in mod inexplicabil cele dou sageti albe de pe ecran se miscau , dar nu tocmai cum vroiau ele.Se miscau singure , aveau propria lor minte diabolica.Dupa asta a durat o partida de ras.Ah si ce am mai ras! a fost foarte interesting asta pana knd profa s’a gandit in gandul ei k mi’ar prinde bine o gura de aer.Sfarsit!

Ps : Dimineata!

Inca o data s’a facut ora 07:00 … e acea ora cand cineva te urca intr’o nava spatiala cu forta pentr a te trimite pe alta lume. Altfel spus ..ceasul desteptator incepe sa sune si sa sune si il amani si el suna din nou …trist..dar tot ce poti sa faci este sa mai amani inca o data alarma.Alte trei minute de somn vor cere inca alte trei minute and so on.

Asadar, oficial este ora 7:20  , iar eu stau in fata calculatorului ascultand muzica deprimanta .Si toate astea pt k e dimineata si trebuie sa ma decid cu ce ma duc la scoala . Stiti voi jumatatea aceea de ceas imediat dupa ce te trezesti, cand nu poti gandi clar , iti este foamne dar nu ai pofta pe nimic , si cel mai rau ..te uiti la shobolanul de laborator care s’a trezit acum 2 minute , si deja el  se invarte.

Se aude o cheie invartindu’se in usa de la intrare.Tata tocmai s’a trezit . Acum chiar trebuie sa ma urc in acea nava spatiala de care va spuneam knd aveam ochii lipiti. to be continued

8 Defecte – Leapsa

1.Nu sunt foarte buna la munca in echipa.Prefer sa fac eu totul si ma bucrur cand toata echipa castiga.

2. Nu imi place sa pierd.

3. Nu am gasit nimic la ce sunt CEA MAI BUNA . Si aces lucru ma deprima!

4. Nu stiu sa scriu corect.

5. Nu fac diferenta dintre stanga si dreapta numai dak ridic mana sau i’au un pix in mana dreapta.

6. Port sosete de culori diferite

7. Sunt autoritara.dar incetul cu incetul ma corectez.

8. Faultez la basket

Inceput : Drage colege , va multumesc de leapsa , vb aia , luna ian ne’a adus nu numai un an nou ci si o doza de lene care pare sa nu mai sfarshasca.

Patru filme care mi-au plăcut:

• Make it happened
• Ice princess
• A walk to remember
• Miss congeniality
  

Patru cărți care mi-au plăcut:

• Arta de a reusi in viata
• Viata ca o teapa
• Manual de istorie clasa a 8’a
• Cum m’am lasat de gandit

Patru prieteni apropiați:

• Luisa
• Ale
• Cici
  
• Junea Alexandra

Patru mâncăruri preferate:

• Copane prajite
• Mazarea boabe
  
• inghetzata +cartofi prajiti
  
• spaghetti
  

Patru lucruri pe care le-am făcut azi:

• Am ras mult
  
• M-am jucat cu mingea pe holul scolii
  
• Am invatat la engleza
  
• Mi’am torturat shobolanul de laborator
  

Patru locuri unde am dormit:

• In cort la Feredee
• In casuta de la Cioclovina
• La prieteni acasa
• Si din cand in cand , sub pat
  

Patru țări pe care le-am vizitat:

• Grecia
• Romania
• Romania
• Romania

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic:

• hi5
• YouTube
• Google
  
• Bloguri WordPress și Blogspot

Patru lucruri care se află momentan pe biroul meu:

• Un soricel clonat invartindu’se
  
• Telefonul
• O oglinda
  
• Rimelul magic
  

Patru articole vestimentare pe care le-am purtat azi:

• Sosete ( una roz+una verde)
  
• O camasa+ cravata lui tata
  
• Colantii roz
  
• Pijama

Patru profesori preferați:

• • Fosta mea profa de istorie
  • Fosta mea diriginta
  • Doamna profesoara de IT( Faur)
  • Profesoara de istorie din liceu
    

Patru colegi de bancă de până acum:

• Luisa
• Ale
• Furdui
• Ana

Patru numere preferate:

• 3 ( 03.02.2008 mai precis. PS: Prietenii stiu de ce!)
  
• 27 ( Ian)ziua mea
  
• 5 (numar de tricou.Capitan de echipa )
• 7( pt k e un nr ciudat)
  

Patru scriitori preferați:

• Mircea Cartarescu
  
• Dale carnegie
  
• Simona Catrina
• Cecily von Ziegesar
  

Patru persoane cu care am vorbit azi:

• Luisa
• Cici
  
• Colegele de clasa+ Tudi ( vb aia… sa si-o taie)
  
• `Ai mei
  

Patru instrumente la care aș vrea să cânt:

• Pian
• Chitară
• Tobe
• Vioara
  

Patru materii preferate:

• Engleză
• Istorie
• Romana
• Civica

Patru regrete:

• Am gresit fata de persoanele dragi
• Nu am reusit sa fac cadouri la toti prietenii mei
• Nu am terminat multe carti pe care le’am inceput
• Am mancat un Big Mac astazi  si nu ma simt prea bine
  
  • Irina
  • Varumio mihai
  • Superstar
  • Tuturor


Patru persoane la care le pasez leapsa:

Poker face without batteries !

Profitam din plin de vacanta asta , care nu face altceva decat sa ne strice viata. In loc sa stam noi cuminti la sc 399 de zile pe an , noi luam vacanta.Daca a’ti avea un pistol in momentele astea , probabil m’ati impushca .Ei bine stati linistiti , nu merita efortul , oricum nu ma baga nimeni in seama , si nu se schimba nik..cu exceptia mea.De cateva zile catre azi , ma uit in oglinda si vad k e ceva schimbat la mine..Cei drept nu m’am pensat de cateva zile , dar totusi…am un fel de injuratura in privire.Ma intreb pt cine e..si ma prefac k nu stiu sa imi raspund.
Se apropie vertiginos noul an , si a venit timpu sa il spargem pe ” Domnul Pushculitza” .Platim curentul si chiria , apoi poate ne raman ceva maruntzisi sa cumparam o rochita pt revelion , nishte pantofi negri si programarea la coafor.
Dar se pare ca cineva a uitat sa il hraneasca pe ” domnul Pushculitza ” si vom ramane restanti la curent.Asta nu e o problema…problema e rochita pt seara de anul nou , si acei pantofi de lac din vitrina magazinului de pe Corso?! Erau inveliti intr’o catifea rosie si numa privindu’i te imaginai dansand alaturi de Fat-Frumos , pe marmura slipitoare a salii de dans.Heloo?! trezirea! Suna telefonul..melodia „Super femei” te ia cu gandul de la palatul de cristal si te readuce in fata realitatzii.Invitatia la poker a ajuns la celalalt fir al telefonului , si aprobarea se indreapta chiar acum inapoi. Au ramas de acum 2 ani in „Domnul Pushculitza ” cateva monede , suficient pentru un turneu de poker.
Deschid larg usile dulapului si privesc dezorientata..trag din dulap un pantalon , sutienul si un hanorac..incerc cat de cat sa se asorteze,dar nu am timp si pentru asta..mashina ashteapta in strada, imi i’au paupucii si geanta si am shters’o la poker . Am batut orashu in sus si in jos in sperantza gasirii unui local dispus sa ne gazduiasca , iar intr’un sfarsit ne’am resemnat in centru vechi la un pahar de lapte cu miere , si 210  jetoane de diferite culori. Joc tare prima mana , lasant ideea k daca vei castiga din prima, vei pierde mai apoi intregul turneu …nu stiu ce idiot a spus asta dar ar fi fost mai bn pt mine daca ar fi tacut …am facut un full de 7’ari cu mama naibii stie ce , si „mana grebla se facu”. Am castigat o mana si m’am tinut sus ca sa ajung printre finalisti .Dupa un ceas de joaca , lumea incepea sa acumuleze dureri de cap…Laptele l’am sorbit dintr’o inghititura dupa ce luasem prima mana , iar acum stateam p sec. Era timpu ca cineva sa paraseasca jocu , si asa a si fost …istoria celor 2 ashi afurisiti s’a repetat.Acestia  au scos inca o data un individ de la masa. 

Sunetul jetoanelor rasuna in incapere.Si stresu era un fel de jucator.Apogeul sau era in momentele cand la masa se auzea inspaimantatorul „All in”….era mai stresant ca si Paul din reclama de la Vodafone : Maxim am spus….All in am spus
tragicul sfarsit? inspaimantatotul „All in” a batut si la usa mea…L’am dat de’a dura pe o mana de popi cu ashi.Cam asa aratau dragii de ei…

Individu de peste drum de mine , zise „All in”..si el , clar ma’ngropa cu jetoanele lui de sume promitzatoare.

Se intorc primele 3 carti , imi venise popa.Eram undeva in al 10’lea cer…individu avea si el un as nenorocit , dar mai nenorocit decat asu , avea o dama..care s’o bagat si ea in seama…o nimica toata caci popa meu era mai mare..asta pana in momentul cand pe ultima carte , se auzi un sunet ingrozitor : Da’i cu dama” …si s’a intors cea de a 3’a dama…Parca era glasul lui Harry Poter , ce infaptuise o diabolica vraja si schimbase un popa intr’o dama..era un fel de vraja pentru travestiti .Damele astea..te jupuiesc cu totu…stiti cum se zice : ” Hotu iti vrea banii sau viata , damele le vor pe amandoua.” Si jetoanele s’au dus rostogolindu’se grabit in partea cealalta a mesei..ca si cum ar fi apartinut individului cu dame in mana…aaah! Mana ghinionista … mana proasta!Te zbati sa ti de jetoane , sa joci un poker adevarat , si vin damele astea si iti mananca jetoanele..acum intradevar inteleg barbatii.Dame mancatoare de bani.Asa ceva..va zic…nu e ce trebe!Pate nu trebuia sa castig prima mana.

Zolis cu s , si o pisicutza !

Inecata in mirosu de casa , si cu o senzatie nebuna cum ca mi s’ar lipihainele de casa de propria piele , am hotarat sa ies la o plimbare . Pas cu pas , impreuna cu cativa prieteni dintre care unul fara stres iar altul cam patruped , am inaintat in timp si astfel am traversat tot bulevardul. Am ajuns pana la intersectia dintre strada x si fosta cofetarie Alex , unde a inceput sa picure , si dai cu ploaie , dai cu mers , dai cu mers dai cu ploaie , nebunu de patruped pe nume Zolis cu s , a ginit o pisica (giníginésc, ginít), vb. – (Arg.) A privi, a băga de seamă. Țig. ğan- „a cunoaște” ( Graur 156; Juilland 165). – Der. gineală, s.f. (observație); ginitor, s.m. (observator). Cf. geană. ) Pisica isi freca blana uda de zid , asta pana in momentu cand a ginit si ea potaia . Si a fost dragoste la prima vedere , la prima vedere , va zic . Ba matza intre picioarele din spate a lu Zolis cu s , ba Zolis cu botu sub coada lu matza. Si treceaupicuri pe langa noi , treceau indivizi care fugeau nervosi de ploaie ..dar oricat de grabiti erau indivizii , Zolis impreuna cu noul sau partener de giugiulit , le aduceau un zambet curat pe fata.Asfaltu se udase suficienttare incat sa poata reflecta imaginea celor doi , astfel ne’am hotarat sa luam pisicuta acasa , ca noul partener de giugiulit a lui Zolis.

.

Norocoasa pisica , pe mine ma uda ploia , pe ea nexam k o tineam in brate… Pana sa ne facem curaj sa ducem pisica acasa , ne-am oprit la un ceai. Bagasem bine mersi pisica intr’o caciula si caciula in sacosha mea ,asa numita geanta si am intrat in cafenea .Dupa ce am mancat toti covrigii pe care i’am primit pe gratis , am scos pisica din ascunzatoarea ei secrete.Sa fiu sincera a iesit singura , probabil ca se sufoca.Intr’un final proprietarul cainelui a luat’o pe pisica in brate.Iar in ciuda eforturilor noastre de a ascunde pisica , chelneritza cea ragusita a vazut’o , iar spre bucuria noastra nu ne’a dat un shut in fund , ci dezmierdat si ea o leaca la pisicutza.

Sfarsit tragic pt pisicuta noastra pe care oficial am botezat’o (cu putin Granini de grapefuit) Zoli.Pisicutza Zoli a ramas pe casa scarii caci nu s’a induplecat nimeni sa o primeasca in casa.Istoria Craciunului se repeta , atata tot ca pisicutza Zoli nu era insarcinata.Tragic a sfarsit si potaia patrupeda pe nume Solis..( eu prefer sa i zic Zolis cu s ) …caci a ramas fara jucarioara . Dar cui i pasa atata timp cat , in sfarsit Mos Craciun a gasit si bradu meu.Oricat de lipsit de imaginatie si neputuros ar fi bradul , Mos Craciun a socotit ca e timpul sa imi primesc si eu cadoul de Craciun .Asa intarziat ,tot a mai depistat el un cadou in fundu sacului.Am gasit o oglinda( febletzea mea ) ,nishte shtrasuri ( diamante din plastic ce se lipesc unde vor mushcii mei..care le voi lipi pe telefon , si pe piele fruntii ) iar cel mai util si de mare volum , o masa noua de calculator.Mi’am dorit laptop si am primit masa de calculator.Cred k Mosu e mai batran si aude mai prost ca bunica.Oricum am montat masa su manutele mele si a lu Emily ..a luat un ceas dar ceea ce conteaza acum este k am masa noua de calculator si sunt tare mandra.Dimineata knd o sa vada tata ce fata descurcareata are , o sa ma trimita la liceul de constructii.Si knd o sa vada k Emily a dormit la mine, o sa mergem impreunala liceul de constructii.Nu..nu dam party in pijamale ..eu pur si simplu stau pe laptopul lui fratimiu si scriu pe blog , iar ea sta pe calculator , joaca pool , se hlizeshte , si imi explica cate kalorii are maioneza din vinetele pe care tocmai le’am mancat.Asta a fost prima zi dupa o despartire.Cine a zis k o duc rau?! Emily se aproprie vertiginos de mine, cu inca o felie de vinete care …bun…zbang….sunt intrerupta de verbu a manca vinete….pierd semnaaaaaaaaaaaaaalll….

`Sunt momente cand „adio” e tot ce putem spune…

E destul de tarziu , atat ceasul cat si noi.Nu trebuia sa mai trecem impreuna prin asta.. nu noi. Ceva la care cu siguranta vom lua parte cel putin o data in viata , ceea ce DEX’ul numeste despartire. Un sentiment zguduitor .

Din nou in fata unui ecran .. cu o cana veche si plina de ceai fierbinte in poala..prea fierbinte pt a’l putea bea , si cu degetele numai miere , lipindu’se astfel de taste , ma moleshesc ..incet…incet..

Mai sorb din cand in cand din cana , sa fiu sigura de ceaiul care arde . E singurul lucru despre care mai pot fi sigura…si mai trece’un ceas.

Pare ca intr’un sfarsit m’am linistit , a disparut agitatia de sarbatori…sarbatori care mi’am dorit sa le petrec cu cineva drag , dar nu am ales persoana potrivita..am dat din nou gres.

In momentele in care scanteia a pierit , si nici iubire nu mai este , cand in ciuda eforturilor , certurile continua ,  si reprosurile se stabilesc in urechile tale , cand tot ce a fost placut , acum e fortat si singurul sentiment e regretul si dorul de vremurile bune , tot ce putem face este sa spunem „adio..” Si sa ramanem asa , cu capul plecat , in intuneric , atinsi usor de ploaie si plini de ganduri trise , in ashteptarea celui care va pleca primul acasa.caci orice poveste are sfarsitul ei , si orice sfarsit te duce spre un nou inceput.

Interzis si pe furtuna, adio hi5 !

E scandalos! E sfarsitul zilei de Craciun si furtuna asta imi  suiera in urechi.Noroc cu idea lui tata de a pune doua usi la balcon:)) , mai scade stresu.Am intrat prin usa in camera lu fratemio , pt ca sa pot sa ma holbesc la bradu asta sclipitor. e rosu si lenes.Imaginatie cu portia in fam. Timar anu asta de sarbatori.Pana si Mos Craciun s’a intrecut pe sine , si a uitat de toti.Aproapte de toti.Si m’am gandit ca daca tot  e plecat hai hui, sa pun si eu mana pe laptopu lui ala shmecher , sa vad ce atat de wooow?!? si tot nu am reusit sa imi dau seama de ce doarme cu el sub perna. Laptop am , canapea maro cu frunze , am , brad care nu pute, am , cu linistea stam mai prost , k furtuna asta ma sperie. Nu stiu cum se face de tot urla la mine.Urasc sa stau singura acasa , mai ales ca idiotu asta de hi5 nu mai are nik interesant .E pura monotonie! Zi de zi aceleasi fete , aceleasi topuri , mai gasesti din cand in cand cate o pitzi presata ca are poza noua. ..Accept comenturi , las inapoi sa primesc si alta data.Dar nu ma obosesc prea tare ajunge „doua puncte ics” , si omu se simte bine , iar apoi accesez entuziasmata diabolicul nesatul de popularitate , domnu ” Vezi vizitatori recenti” care are dizabilitati mintale , e inapt in a arata pagina nr 2 a vizitatorilor din saptamanile anterioare . Nici skin in spiritu craciunului nu am , toata lumea are telefon cu „tacisrin” pe pag principala a hi5 da la nici care nu canta o colinda! Eu stiu k Mos Craciun nu exista , da va zic ..asa, nu e ce trebe! So , i have to say , goodbay my dear hi5!

S’a mai potolit furtuna , am sa i trimit un mail , sa i multumesc k nu mi’a spart geamurile si sa i urez sarbatori fericite ei si celor dragi.Pariu k nu o primit cadouri de craciun si o venit sa le fure pe a mele!Ah vicleana de ea!Copacu asta trist imi da dureri de cap .I rosu ca vinu .El si pachetu de Kent 8 , vicile perioadei reci! Inca se mai aude cum ragaie furtuna la coltu blocului.Face afaceri cu domnu cartitza , il da la schimb pe Mos Craciun pt un an uscat si tacut.

Dak hi5 nu mai am , furtuna s’o tirat , si nu mai e nimic entuziasmant in a sta in camera lu fratemio , pe laptopu lui , ilegal.Atunci tot ce pot sa zic e : X.O.X.O ozzzy..

`Aceste citate sa zaca pe veci!

Am sa va postez un numar de n’shpe mii de citate (inventate de mine )pe care cred k vreti  sa le cititi pt k sunt destul de interesante. Nu am nimic impotriva sa imi copiati citatele atat timp cat nu el furati.V’am bagat in ceata? Ei bine, puteti sa folositi citatele daca scrieti ” by ozzy ” la sfarsit.

`Unui barbat ca tine, i’ar prinde tare bine…inca o pereche de ochi:X-bi ozi:X`Batbati isi doresc sa se fi nascut femei, iar femeile isi doresc sa fi fost barbati.Ma multumesc cu ce sunt, si atunci cand imi doresc, sunt needucata , fara a imi schimba sexul.no atac.by ozzy

O umbra-nceata imi urmeaza drumul Iar eu urmez doar poarta stelelor Ma-ndrept incet spre nicaieri Si-astept din cer sa cada Incet,o lacrima pe piept-ozanna’s poem:X

`In lumea mea,eram doar noi doi,si intre noi iubirea.U m-ai lasat,te-ai dus in lumea lor,iar eu m zbat singura,in lumea mea.Ea m-a ajutat de m-am intors in lumea lor,si m-am ridicat deasupra ta.-ozi

Un loc de legenda, Cu umbre si lumini, Cu picturi rupestre, Si un cer senin.by ozzy

`Am absolvit asa cum suntem , cu bune cu rele ,cu zambete si lacrimi, iar acum l sfarsit vedem impreuna, pionii ce au ramas de-a lunjul jocului in piciore:X. by ozzy

`Daca am plecat,nu inseamna k am uitat,ci ca am sa ma intorc mai tarziu,ori niciodata.by ozzy

Soarele nu vede chipul lunii , si totusi sunt din veci impreuna si vor mai fi un veac .Vor sta imbratisati in jurul nostru si vor avea cu randul grija de noi , ne vor privi cu lumina si intuneric,la fiecare pas al evolutiei noastre. by ozzy

`nu vrei sa te duci naibi,macar putin?sa vezi cum  faci ca altii sa se simta zi de zi. by ozzy

Privirea ei nu te’ar lasa s’onsheli, s’o minti ..dar o faci , caci becu este stins. by ozzy

N’am sa va las sa treceti asa ..s stiti k ati fost acolo, si ati fost degeaba.nu se va’ntampla.by ozzy

`Si-ti arunci sentimentele pe altii,si fugi de suferinta,caci nu esti destul de barbat,sa simti pe piele ta.Imi platesc faptele , si continui sa zambesc, pentru ca sunt femeie si stiu sa iubesc.ozi:X

`Si ai vazut k asteptam,si asteptam,si m-ai auzit cum plangeam,si m-ai luat de mana,si m-ai dus departe,si ne-am plimbat,ne-am sarutat,am calcat nisipul si apa,am facut dragoste sub plopi,am aprins focul si ti-am purtat camasa,iti stiu mirosul,dar nu stiu cum te numesti. by ozzy

`Nu ma forta sa iti inghit minciunile,stiu ca incerci s ma`faci s regret.Ti-am zis k ai s` ma urasti..n m-ai crezut.Iata acum,refuz s te cred. by ozzy

`Nu poti sa castigi la nesfarsit.E logic si firesc.Dar castigul succesiv te duce spre succes.-by ozi…

Nu sunt cea mai romantica persoana pentru ca visez si stiu sa leg doua cuvinte , nici cea mai buna partenera pentru ca i-am facut sa ma iubeasca , dar sunt cea mai buna pentru ca am reusit sa ma ridic singura.”

Nu te manipulez…sunt atat de buna incat te fac sa iti doresti ceea ce vreau eu.by ozzy

`Pentru toti cei care nu pot tine pasul , viata’i de kkt , pentru toti cei care sunt crescuti in greu si cu moarte la tot pasul , viata e prea grea.Pentru mine viata e frumoasa, si iubesc sa trec usor prin ea.by ozzy

`Daca sunt artista nu inseamna ca nu ma poti ajunge,ci inseamna ca nu ma poti intrece:X.by ozi.

`Crede-ma p cuvant,mi’e mai bine singura,cu zambetul p` buze si cu paru-n vant,dekt langa tne` & cu sufletul meu frant.-ozi.

`Zambesc,vezi,sunt bine,am trecut de tn at` knd u ai trecut prin mine,apoi ai fugit de fapta ta,de mine..a fost injositor,chiar si pt tin.Iti multumesc,oricum acum sunt bne.[N datorita tie]-by ozi

Ce ar fi daca ai putea sa-ti continui zborul Si fara a-ti pierde speranta si

`Animalele pot fi uneori mai bune deca oamenii , iar cei ce incearca sa le faca sa vorbeasca , vor ešua , scopul lor e sa asculte , si sa iubeasca!by ozzy

`Am inteles ca ai gresit,am gresit si eu,au gresit si ei!Acum suntem bine,si asa vom mai fi o vreme.De ce?..[Pentru ca am plecat la timp .] -ozi!

`Asta mi-a spus tata,cand eram trista din cauza ta:Ea..e mult mai jos dekt tn,iar regele te-a inshelat cu ea,nu e nimic,ea tot podeaua ta o va spala.by ozzy

`Si detin amintiri fara d`amintiri,lucruri pline d amintiri,desii n imi amintesc nik.E la gatul meu,si p al meu deget.Sunt lucruri pretioase d la tine,si le voi pastra mereu.by ozzy

`Imi place cum arat,imi place cum gandesc,imi place cum zambesc,cum ma imbrac,cum iubesc,cum te fac a ma iubii,dar nu-mi mai place sa te iubesc!-by ozzy

Atunci cand amandoi aveti nevoie doar de scuze, faceti’o fara regret,caci va venii vremea cand scuzele nu vor mai ajuta la nimic, iar in acele momente, toul e pierdut.by ozzy

`Un barbat adevarat,alege satena cu ochi caprui, pentru simplitatea sa,si pentru ca,ceea ce e special sa se afle inauntru.By ozi:D

`Intrun dans, barbatul sprijina pirueta, si starneshte senzualitatea din femeie.Iar femeia… e cea care face totul :X.ozi

`Zambetul perfect nu exista deoarece in codul bunelor maniere scrie sa nu zabmesti strainilor.-O.

`Refuzurile succesive sa nu te-ndemne sa renunti, ci sa intelegi k trebuie sa fi mai buna de atat.Ozanna

`Lasa-ma s ma`pierd in trairi,s` ma bucur de viata,s iubesc altceva,nu p altcineva.Sa ma admir,s cresc,sa fiu bine.Pentru asta trebuie sa stai departe de mine.-by ozy

`Fiecare putem reushi,e vorba doar de munca si de timp:X-by ozzy

`Pentru a cucerii inima unei femei ajunge un zambet & o chitara,dar pentru a o pastra ai nevoie d toate instrumentele din lume.by ozzy

`Viata perfecta nu tine de lux, ci de soarele ce iti intra in ochi , praful ridicat de vand,si ele definesc fericirea.by ozi

Printre nori nu se afla decat poveshti de iubire si miresme de fruct spintecat..toate adunate de’al lungul timpului.-by me!

Nu poti sa castigi la nesfarsit.E logic si firesc.Dar castigul succesiv te duce spre succes.-by ozi…

`Multi imi spun k nu’i bine,ca am gresit,k’o sa regret.Dar continui s traiesc,cand trebuie s traiesc,si promit,am sa regret,cand trebuie s regret!-ozzy

`candva,iubirea era totul,acum totul e mult mai complex.by ozzy…X.O.X.O

`pe noi?nu ne vei vedea impreuna.Daca vezi k ea,face ceva,sa sti,e mana mea,iar daca vezi k eu nu ma prabusesc,sa sti,e tot prietena mea:X-by ozzy

`Nu sunt papusha ta,nu sunt papusha nimanui,iubesc un singur suflet,ce nu mai are ochii lui.-ozi.

`Daca am plecat,nu inseamna k am uitat,ci ca am sa ma intorc mai tarziu,ori niciodata.Ozi

O singura ata iti tine rochia p tine, iar parul il pierzi in vant.Un singur cuvant te face mai vie, deaceea repeti mereu acel cuvant:X-ozi

`mi’ar place sa pot fi o pitipoanca blonda,cu o bentitza neagra’n parul meu preset,si sa ma doara de toata ranile pe care am calcat.by ozzy

`Si’aprinde tigata langa prietena ei.si trage’n piept, incet..incet.S’a razgandit.nu se mai intoarce, isi gaseste altu la 4 ace

`Un Craciun ploios , si’un sah!

Inchisa in casa, la o distanta de 10 metri de fretele meu, care cu siguranta mananca bataie la sah de la tata , care…sa fim seriosi , in viata anterioara a fost un fel de „sahist mascat”.Aflandu’ma aici si plictisindu’ma inimaginabil de acut , am hotarat sa imi fac blog. Bine asta a fost azi noapte cand am ajuns acasa de la colindat , cu nasul inghetzat si bujorii rosii.Sa nu mai vorbim de degetele care imi iesau vicleneste din manusile mele gri fara degete, care sunt cul si nu tin delok de cald:) Dar in acest moment plictisicos , scriu primul meu articol , la fel de plictisicos. Atentiune sporita : se pare k momentul nu mai e atat de plictisicos, a dat bunica drumul la tv , si o aud de iubita ei , Teo , batandu’si joc de cine stie cine(cu siguranta e reluare de acum 3 ani caci Teo si’a pierdut simtu umorului ) , nu inteleg cum reusheste bunica sa auda atat de prost incat sa dea Tv ‘u atat de tare  sa auda tot cartieru k Teo a slabit 10 g.

Cam asta fac eu , intr’o zi de 25 Decembrie , knd afara ploua ( nu va uitati pe geam pt k , sunt sigura k nu vedeti pt ca sunt murdare si sunt sigura k numa la geamul meu ploua ) . E deja ora 5 , am planuri deabolice pt seara de Craciun nr 1. Dar pana sa cada itunericul ( de tot ) stau in fata monitorului , cu o farfurie plina de prajituri si o Fanta acidulata , pt k nu stiu cum a reusit laptele ala ,dar din nou , knd am nevoie de el, s-a strica!

Cu siguranta v’am plictisit suficiente incat sa va ia si pe voi somnu!

Taylor Momsen

X.O.X.O