Cât de mult contează bunurile materiale?

Standard

Veneam într-o zi spre şcoală, când prin faţa mea a trecut un Mercedes. Intrarea cu maşina în curtea şcolii este interzisă, dar omul în cauză are voie să intre şi asta nu pentru că o fi el şmecher, ci pentru că işi duce copilul la şcoală. Un copil cu handicap, un copil ce nu se poate deplasa singur, ci doar fiind târât cu ajutorul părinţilor, dar cu toate acestea, întreaga familie face marele efort de a-l trimite la şcoală.  Şi atunci mă întreb: Ce contează cu adevărat în viaţă?

De ce uităm zi de zi să ne bucurăm de lucrurile mărunte şi ne plafonăm gândindu-ne doar la cele ce ne displac. Uităm să fim mulţumiţi că suntem sănătoşi, dar ne plângem că nu avem smartphone. Uităm să ne apreciem pe noi înşine şi să îi lăudăm pe cei din jur pentru calităţile morale, iar în schimb îi ascultăm pe alţii cum se laudă cu lucrurile materiale pe care le deţin. Obiectele scumpe pe care, mulţi dintre noi, nu le merităm, nu ne definesc. Nu am muncit pentru ele, însă cu toate acestea avem pretenţia să le primim, de parcă ar fi un un drept de-al nostru. Probabil le vom aprecia la adevărata lor valoare în momentul în care ştim că sunt rodul muncii noastre, dar mai e cale lungă până acolo.

Învăţ la un liceu unde mulţi dintre elevi sunt copii proveniţi din familii înstărite şi îi văd uneori cât de mult se laudă cu ceea ce au.( Partea tristă este că mulţi nu văd dincolo de lucrurile materiale şi îi invidiază ori se simt inferiori lor. )În mare parte sunt copii lipsţi de caracter, care se bazează pe banii părinţilor pentru a îşi rezolva problemele, dar sunt departe de a şti ce înseamnă un om de valoare.

Personal nu sunt frustrată de ceea ce au, deoarece realizez cât de puţin au de fapt. Realizez că îşi trăiesc viaţa prin obiecte scumpe şi nu ştiu cum să savureze sentimentele. Că în mare parte nu au prieteni adevăraţi deoarece se poartă urât cu ei, dar la un moment dat, probabil vor avea norocul să îşi dea seama ce înseamnă cu adevărat să ai o viaţă bogată.

 Mă bucur că nu sunt un copil răsfăţat şi mai mult, mă bucur că nu le port pică celor care primesc de la părinţi tot ceea ce vor. Cu toate acestea trebuie să recunosc că am cruda tendinţă de a-i batjocori pe cei lipsiţi de calităţi morale, fie ei bogaţi, proşti sau şi bogaţi, şi proşti. Probabil pentru că aşa am fost şi eu crescută, prin „mişto”. Căci asta te loveşte cel mai tare şi te pune pe gânduri.

Nu am pus niciodată accent pe lucrurile materiale şi sper ca asta să nu se schimbe prea curând. Sunt prea ocupată să mă gândesc la evoluţia mea ca Om, să îi ajut pe cei din jur atunci când au nevoie, să îi admir pe cei demni şi să îi ignor pe cei ce-şi calcă peste principii pentru bani. Banii nu aduc fericirea, şi nici nu o cumpără gata făcută. Pentru mine banii nu înseamnă nimic. Îmi spusese la un moment dat cineva, că eu nu voi câştiga prea mulţi bani în viaţă, pentru că nu e ceea ce urmăresc, dar mă voi mărita bine. Asta nu ştii niciodată.

Un alt lucru foarte bine spus l-am auzit în weekend : Banii sunt doar o consecinţă a faptului că faci ceea ce îţi place. Mulţi pleacă de la premisa : Voi câştiga mulţi bani şi APOI voi fi fericit. Nu ai de unde şti când va fi acest APOI.Ce îţi aduce o satisfactie mai mare ? O viaţă de frustrat în care alergi ca nebunul după bani ca la sfârşit să ai câteva momente de fericire(şi nu ai nicio garanţie că vei putea savura acele momente) sau o viaţă de care să te bucuri în fiecare moment ? De ce să nu fi fericit acum ? De ce să trăieşti chinuindu-te să câştigi bani, ca doar după aceea să încerci să te bucuri de viaţă. Nu vei fi niciodată mulţumit cu cât ai şi mereu vei tânji la mai mult. Cum vei şti când e momentul să te opreşti din a-ţi trăi viaţa doar pentru bani şi să începi cu adevărat să te bucuri de ea ?

Uită-te puţin în jur şi spune-ţi cine e cu adevărat fericit. Cei ce fac lucruri ce nu le plac, doar pentru bani sau cei ce văd banii ca fiind o consecinţă a faptului că fac ceea ce le place? 

Anunțuri

Un răspuns »

  1. Asta este cea mai importanta lectie care am invatat-o de la tatal meu si mai apoi a devenit si va ramane (sper) un principiu de viata. Ma bucur ca sunt si alti oameni care inca gandesc si actioneaza in acest fel…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s