Primul meu zbor-un vis devenit reallitate.

Standard

Azi am avut primul zbor. M-am trezit la ora 3, pe cand luna de abia se facea comoda, m-am pregatit o ora, parul coc si camasa calcata la dunga. La 4 a venit Wizz bus-ul sa ma ia de acasa, la 5 trebuia sa imi fac check-in’ul la birou, iar la 6 aveam decolarea.

Aeroportul m-a intampinat in prima mea zi ca stewardesa, cu un soare rosu, mormaind printre avioanele aliniate pe pista. Pana si pentru el era mult prea devreme. Mai apoi a urmat defilarea.  Sa treci imbracata in uniforma, alaturi de crew si de piloti, printr-un aeroport e cu adevarat o senzatie pentru care merita sa tragi de tine cele 5 saptamani de cursuri. Imi amintesc cum ma uitam eu dupa echipajele de zbor si cat de tare le admiram. Acum eram unul dintre ei. Parca eram ceasul desteptator al pasagerilor care isi asteptau legaturile, dar de data aceasta un ceas cu care iti face placere sa te trezesti.

Am intalnit multi oameni faini, un crew dornic sa imi ofere din experienta lor si pasageri ce au iesit din avion multumindu-ne. Poate peste ani aceste lucruri vor parea normale, dar astazi, ele si-au pus amprenta pe mine si pe noua mea viata. La decolare si aterizare am stat in cockpit, stii, acolo unde sunt muuulte butoane si 2 piloti. Sa vezi botul avionului cum intra in nori, in locul unde lumea pare sa se termine, e ca si cand ai fi in paradis, doar ca esti inca viu. M-am simtit un Dumnezeu mai mic, calcand parca pe norii ce ii lasam in urma si imi era imposibil sa imi sterg zambetul tamp de pe fata.

Am zburat pana in Bruxelles. Nu am mers pana acolo sa vizitez, ci doar sa simt ca e inca o data dimineata, in aceeasi zi, dar intr-un alt loc. Dupa ce toti pasagerii au parasit avionul, am luat o gura de aer de pe modestul aeroport, apoi ne-am intors la treaba, caci in numai 6 minute urma sa incepem din nou imbarcarea pentru o noua cursa.

Ajunsa inapoi la Otopeni, le-am multumit colegilor pentru o minunata prima experienta ca si cabin crew, apoi m-am intors acasa, unde, mi-am luat o clipa sa cinstesc un pahar de vin, cu si pentru mine. Pentru ca astazi, dragii mei, astazi, un vis a devenit realitate.

 

 

Ps: De acum inainte, cand te uiti pe cer si vezi avioane roz, aminteste-ti ca orice este posibil, trebuie doar sa iti doresti indeajuns de tare.

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. Foarte frumos! Se simte emotia si pasiunea pe care o ai doar citind aceste randuri. As avea o intrebare pentru tine: unde ai facut aceste cursuri si daca ai cunostinte unde se mai fac prin alte orase din tara? O zi frumoasa.

    • Buna Madalina,
      Cursurile nu sunt obligatorii. Trebuie sa te duci la interviuri. Companiile nu cauta oameni care sa aiba scoala de insotitor de bord, ci oameni deschisi si veseli, deoarece toate companiile isi instruiesc personalul cu tot ce trebuie sa stii si cu procedurile lor interne, care difera de la companie la companie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s