Primul meu zbor-un vis devenit reallitate.

Azi am avut primul zbor. M-am trezit la ora 3, pe cand luna de abia se facea comoda, m-am pregatit o ora, parul coc si camasa calcata la dunga. La 4 a venit Wizz bus-ul sa ma ia de acasa, la 5 trebuia sa imi fac check-in’ul la birou, iar la 6 aveam decolarea.

Aeroportul m-a intampinat in prima mea zi ca stewardesa, cu un soare rosu, mormaind printre avioanele aliniate pe pista. Pana si pentru el era mult prea devreme. Mai apoi a urmat defilarea.  Sa treci imbracata in uniforma, alaturi de crew si de piloti, printr-un aeroport e cu adevarat o senzatie pentru care merita sa tragi de tine cele 5 saptamani de cursuri. Imi amintesc cum ma uitam eu dupa echipajele de zbor si cat de tare le admiram. Acum eram unul dintre ei. Parca eram ceasul desteptator al pasagerilor care isi asteptau legaturile, dar de data aceasta un ceas cu care iti face placere sa te trezesti.

Am intalnit multi oameni faini, un crew dornic sa imi ofere din experienta lor si pasageri ce au iesit din avion multumindu-ne. Poate peste ani aceste lucruri vor parea normale, dar astazi, ele si-au pus amprenta pe mine si pe noua mea viata. La decolare si aterizare am stat in cockpit, stii, acolo unde sunt muuulte butoane si 2 piloti. Sa vezi botul avionului cum intra in nori, in locul unde lumea pare sa se termine, e ca si cand ai fi in paradis, doar ca esti inca viu. M-am simtit un Dumnezeu mai mic, calcand parca pe norii ce ii lasam in urma si imi era imposibil sa imi sterg zambetul tamp de pe fata.

Am zburat pana in Bruxelles. Nu am mers pana acolo sa vizitez, ci doar sa simt ca e inca o data dimineata, in aceeasi zi, dar intr-un alt loc. Dupa ce toti pasagerii au parasit avionul, am luat o gura de aer de pe modestul aeroport, apoi ne-am intors la treaba, caci in numai 6 minute urma sa incepem din nou imbarcarea pentru o noua cursa.

Ajunsa inapoi la Otopeni, le-am multumit colegilor pentru o minunata prima experienta ca si cabin crew, apoi m-am intors acasa, unde, mi-am luat o clipa sa cinstesc un pahar de vin, cu si pentru mine. Pentru ca astazi, dragii mei, astazi, un vis a devenit realitate.

 

 

Ps: De acum inainte, cand te uiti pe cer si vezi avioane roz, aminteste-ti ca orice este posibil, trebuie doar sa iti doresti indeajuns de tare.